| = >Roua | Andia [22.May.02 03:28] |
| Sinteza, puterea de a vedea la modul general, curgerea textului mi-au facut o impresie placuta, chiar daca nu ai detaliat. Dar nici nu e nevoie. Raspunsul pentru intrebarea din final o ai in inceput unde regasim si germenii fenomenului numit si "indragostire". Daca sunt dispus sa ma vad pe mine in celalalt, si daca asta inseamna sa iubesc, atunci, de cate ori ma descopar in altul (si reciproca, dar numai cu conditia de a intruni acelesi caracteristici de timp si intensitate), pot spune ca m-am indragostit. Judecand astfel, dragostea devine o potentialitate in fiecare "celalalt". Mai exista insa si acel a fi "printre" ceilalti. Ceea ce inseamna ca ne adaptam sau nu la societate. Istoria ne-a aratat ca ne adaptam foarte bine. Acest "printre" se opune in mod fundamental "indragostirii" de care vorbeam. De aceea pentru Sartre "infernul sunt ceilalti", deoarece setul de reguli impuse de societate nu are adancimea necesara captarii emotiilor noastre. A iubi este dincolo de chipurile celorlalti. A iubi este numai la nivelul sentimentelor. A iubi nu poate fi conceptualizat de nici un sistem. Ce stim sigur, ca si in moarte, e ca "asa s-a intamplat"-intamplarea adica de a iubi sau a muri. | |
| = Andia | roua [28.May.02 20:13] |
| Cand am scris aceste idei nu m-am gandit deloc la "indragosteala"sau "indragostire". Ma gandeam la modul in care ne intelegem, comunicam intre noi, fara a tine seama de sex. Ma gandeam la faptul ca din ce in ce mai mult se vorbeste ( si probabil ca se intampla ) despre o imposibilitate a comunicarii. Asa ca aceasta iubire fie ea iubire-selectiva sau iubire-sentiment este o altfel de iubire. Nu se refera la "indragostire" ci la dificultatea intrarii intr-o stare apta de a stabili o comunicare. | |