| = și da... și ba | Ela Victoria Luca [23.Jun.06 18:04] |
| totul a curs bine, viu, un dinamism al discursului îndeajuns de susținut, ai atins bine scopul propus într-o mini-proză, aș fi spus bun. bun, dar m-am oprit la paragraful 3 unde m-a lovit un fragment de meteorit lingvitic - "astru înnegurat" Și mai jos cu 3-4 rânduri, astrul negru. Cred că primul trebuie modificat, schimbat, făcut ceva cu el. Îmi place această întoarcere în sine, corporal și totodată metafizic: "Pentru că mi-am băgat capul înlăuntrul meu, mâinile și picioarele, și vaginul în vagin și am început să aștept să cresc acolo. Ha-Nozri rânjea ca în icoanele cu prunc." Ela | |
| = ...ioanei, cu portishead in casti... | alexandru cosmescu [23.Jun.06 20:40] |
| text de-al tau:) vine ca un fel de incercare de a trece dincolo de ceea ce faceai in ultimul timp - si un fel de revenire la niste chestii mai vechi de-ale tale - sau, cel putin, asa imi pare mie... o regret pe katarina... asa se face oare dupa un dialog ca cel din textul de mai inainte:D? i-ai re-descoperit pe ha-nozri si pe ivan... asta-i placut:) te-ai mai si interiorizat un pic, te identifici tot mai mult cu corporalitatea - dar e o chestie tare interesanta: o faci in interiorul unei proiectii imaginative - utopia asta pe care o creezi - ceea ce sumbineaza insasi 'mi-am băgat capul înlăuntrul meu, mâinile și picioarele, și vaginul în vagin și am început să aștept să cresc acolo', pentru ca asta se intampla nu in 'aici si acum', dar in spatiul pe care il creeaza reveria / scriitura, de 'partea cealalta'... 'soarele negru' - care poate fi interpretat si din perspectiva alchimica, si din cea romantica - este, in final, transcens si se intra total in utopia care vine sa inlocuiasca apocalipsa din alte texte... mi-au placut imaginile prin care ai sugerat intrarea in aceasta heterotopie... descrierile astea de spatii imaginare / imaginale iti iese foarte bine... | |
| = le soleil noir, elei | Ioana Petcu [23.Jun.06 21:02] |
| uite am modificat: "tu ridicai cealalta parte'. ma gindeam ca aceasta organica utopie e una scindata de elemente oximoronice: asa cum poate fi 'astrul innegurat' (care ma trimite si la 'melancolie', dar si la alta forma imaginara 'lunara', de exemplu). 'astrul innegurat' ar fi pentru mine si ceea ce se afla dincolo, in invizibil, asa cum e pe suprafata oglinzii. cred, ela, ca paradoxul este pina la urma si faptul contorsionarii acesteia: o utopie organica, cind in principiu perfectiunea e foarte eterizata. sper ca schimbarea prinde mai bine. stiu, ela, ca-ti plac nisipurile, dar eu iti trimiti si-o privire de ocean | |
| = si, certo, Joana | Ela Victoria Luca [23.Jun.06 21:11] |
| știu ce este cu "Soleil Noir", am citit acum 5 ani cartea Juliei Kristeva (iar asta ar fi doar una dintre multiplele referințe). pe mine doar "astru înnegurat" alăturat imediat "astrului negru" m-a umbrit. și ai schimbat bine. nu știu cum poate fi spus altfel decât înnegurat. că m-am tot gândit azi la asta, printre multe altele. știi, îmi place când un autor reușește teribil să îmi prindă gândul și să asociez, să fac paralele culturale, sau printre diverse lecturi, sau paralele artistice etc. ceea ce textul tău a reușit. foarte bine. de aceea am insistat un pic pe acel dublu negru. de fapt ai și înțeles toate acestea. | |
| = non-perfectiunea | Ioana Petcu [23.Jun.06 21:23] |
| ela, multumesc de aprecieri, iti trimit un iepuras alb sa intre in imaginarul tau. alex, multumesc ca te-ai asezat comod pe scaun, e racoare la mine in regat in seara asta. katarina e la tine, ti-am facut-o cadou. apropo de corporalizarea de care vorbeam: e cu dublu tais, stii atmosfera asta mi-o imaginez putin in spirit dali - sterp pe care cresc ochi si degete si creiere etc. doar ca mi-e frica sa nu abstractizez prea tare. imaginea asta cu extremitatile infipte in interiorul corpului, si chiar cu organele introduse in ele insele, mi-e draga. e un fel de negatie a negatiei. e un fel de lume rasturnata daca vrei, sper s-o fi temperat bine. cred ca de la sine un fel de negatie e si perfectiunea: neputind fi infaptuita e devine o distructie de la sine. ma gindesc putin la th. morus (unde morus din latina inseamna 'nebun'. asa e, nu?!) prozaizam in seara aceasta / noaptea e cu tine / portishead il dam lui | |
| = ioanei, cu robbie in casti :D | Enache Ionut Laurentiu [23.Jun.06 21:30] |
| am nimerit pe o strada cu un singur sens, intrarea eu-lui in sine este o chestie super, uneori si eu incerc astfel de stari numai ca eu scutur interiorul spre exterior, utopiile sunt umane, si mi-a adus aminte de un vers genial al lui robbie williams she breaths flesh to my bones, contine mult din starea textului, care totusi este meditativ . cred ca "totul se absorbea in tot" e o afirmatie cam comuna, destul de premeditata (daca exista o asemenea formulare) .. stiu si eu :) ... in rest placuta rau senzatia amestecului dintre text si muzica ionut | |
| = nocturnalia pentru ionut | Ioana Petcu [23.Jun.06 21:51] |
| multumesc de trecere, laur, nu te mai vazusem pe drumul meu de-o vreme pentru ca eu l-am intrerupt intr-o statie nehotarita. ma mai gindesc la 'absorbtia lui totul in tot' - s-ar putea sa fie fabricata, dar i-am simtit locul acolo. eu cind spun asta,vad cum universul asta se interiorizeaza, dar ca o haina pe care o poti intoarce la infinit de pe o parte pe alta, poate sa se distorsioneze cu sine. tie iti sade bine exteriorizat, si ca tot ai venit, trec si eu pe sensul tau 'interzis' | |
| = ...multumesc pt katarina... | alexandru cosmescu [24.Jun.06 02:07] |
| am luat-o si acum sta ca o statueta pe masa, alaturi de ceasca cu ceai verde:) pot sa scriu un text despre ea? imaginea asta cu intrarea in sine... poate fi interpretata in mai multe moduri, totusi... fie intri in tine atunci cand nu mai suporti exteriorul si cauti un spatiu in care sa te retragi, fie devii complet si se produce dialogul dintre toate partile astea din tine (simbolizate aici de organe) - si fiecare reuseste sa intre in dialog si cu sine insasi... si ar mai avea si alte conotatii... cum vezi tu, totusi, acest interior in care te retragi? ca pe un spatiu vid, in care poti instaura orice, sau crezi ca acolo se afla ceva definit, un fel de 'eu-insumi-facut-perfect'? | |
| = ca o implozie | Ioana Petcu [24.Jun.06 07:35] |
| cred, alex, in dimineata asta (miine daca ma intrebi s-ar putea sa nu mai fie asa si asta pentru ca refrentialul in cazul meu se supune relativitatii): interiorul acesta e o forma nu al perfectiunii, si nu neaparat al retragerii - dar unul in care gasesti pluriformitate. adica, sunt atitea 'mistere' acolo la care, daca ma intorc pot sa gasesc fata cea noua. e o lume fictionala pentru mine. perfectiune in sensul de a avea ceea ce nu ai gasit pina atunci si in sensul de circular - deschidere spre inchidere iar si iar. retragere in sensul de insuficienta si de un sentiment al vietii - ma gindesc putin si la simbolistica regresus ad uterum. oricum interiorul acesta e unul apartinind irealului si acolo sunt toate formele fara trup - alezeevic, viktor, maria, sonia dar pe katarina poti tu s-o revizualizezi intr-un text, daca vrei. | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| cum poti sa scrii in spiritul suprarealismului si proza si poezie la fel de bine? very odd. e prima oara cand vad | |
| = nedumerire off/topic | Enache Ionut Laurentiu [28.Jun.06 17:19] |
| de ce are doar 23 de afisari textul acesta ?? | |
| = nedumerie oarecum dumerita | Ioana Petcu [28.Jun.06 19:26] |
| s-a intimplat e va straniu (sa fi fost ceva in aer) :) cu o noapte in urma. s-au mai plins citiva autori. poate e un semn bun... sau cel putin, asa speram cu torii :D | |