Comentariile membrilor:

=  Felicitari!	dumitru cioaca-genuneanu [23.Jun.06 15:39]
Lory, felicitari pentru un eseu care mi-a placut mult. Marin Preda a fost unul dintre preferatii mei, Morometii a ajuns si in California si e o opera care se reciteste cu placere. Le am si pe celelalte dar favoritele mele raman Morometii si Viata ca o prada. p.s. Am citit si "Dosarul Marin Preda" si de acolo reiese cred eu ca sciitorul a murit de o boala de care au suferit multi oameni de arta in timpul comunismului: alcoolismul. (sper ca l-am scis corect) Un sciitor pe care l-am cunoscut de mult si care s-a prapadit la 40 de ani in urma unui atac de inima ( e vorba de Eugen Seceleanu) imi spunea ca scriitorii romani sub comunism sunt enorm de obositi de lipsa de libertate creativa si asta ii duce la alcoolism.
=  ...	serban georgescu [23.Jun.06 16:10]
Despre marin preda am citit undeva ca rosea la mitocaniile si prostiile spuse de altii. rosea el in locul tau daca spuneai vreo gogomanie. Nu mai stiu cine povestea asta despre el, dar cred ca e un sentiment pe cale de disparitie, pentru care mie unul imi vine sa tin un moment de reculegere.
=  cu sfială, despre Preda	Lory Cristea [23.Jun.06 16:41]
Domnule Genuneanu, Marin Preda nu a fost alcoolic. Practic, până la 50 de ani, el nici n-a băut, dar și după aceasta vârstă, chiar dacă în ultimii ani ai vieții ar fi consumat alcool (care scriitor nu consumă, oare?), nu se va putea spune despre el că a fost alcoolic, ar fi un mare păcat. Marin Preda a murit, după toate probilitățile, ucis de securitate. Dacă ați citit ,,cel mai iubit dintre pământeni'' știți că a fost o nebunie din parte lui să scrie această carte în plin regim comunist. În rest, Dumnezeu să-l ierte pe acest mare om, un domn plecat de-acasă ca și țăran, un scriitor român de mare talent și caracter. Va multumesc mult de trecere si cuvinte. Bine ai spus Serban, multumesc mult de trecere. Cred ca Marin Preda nu suporta prostia si grosolania... ar fi tipat inauntrul sau bunul simt taranesc, pe care l-a avut până în ultima clipă. Lory
=  raman la parerea mea	dumitru cioaca-genuneanu [23.Jun.06 18:29]
Lory, Marin Preda e un scitor prea mare pentru a avea nevoie sa-l mai facem si sfant, asa cum Stefan Cel Mare era suficient de mare prin meritele lui de om de stat si ar rade de noi daca ar sti ca l-am facut sfant. Marin Preda sunt convins ca ura regimul comunist cu aceiasi strasnicie cu care urau comunismul tarani din care se tragea. Nu a fost insa un dizident pe fata, iar "Cel mai iubit dintre pamanteni" a aparut oficial si a fost ladat de presa zilei ca un roman care critica greselile facute in timpul in care norme de partid erau incalcate. De asemenea Ceausescu nu avea nimic cu Marin Preda fiindca marele sciitor ca sa-si vada romanul publicat inclusese in "Delirul" (sper sa nu ma insel) un capitol in care descrie cum utecistul Ceausescu e trasportat la inchisoare. Marin Preda era director la Cartea Romaneasca si a facut mult bine scriitorilor in aceasta calitate. Nu am fost niciodata un admirator al securitatii, consider insa ca are suficiente crime reale ca sa-i fie puse in carca si crime pe care nu le-a facut. De asemenea in "Dosarul Marin Preda e analizata ziua si noaptea in care a murit scriitorul ora cu ora si daca ai citit aceasta carte cred ca ai vazut care a fost cauza mortii. Se poate argumenta ca aceste rapoarte au fost facute de securitate, dar eu cred ca securitatea se ocupa de intelectuali care erau in opozitie deschisa cum era la acea data Dorin Tudoran si nu de cel mai mare romancier in viata care desi ura regimul comunist pentru a putea sa-si scrie opera nu se opunea pe fata.
=  nu sfânt... îndrăznesc să spun, genial	Lory Cristea [23.Jun.06 18:44]
,,Preda este admirat de Manolescu pentru ca volumul al II-lea din Morometii, de exemplu, „este o carte a adevarului spus pina la urma, drept, fara inversunare, dar nu si fara stringere de inima, despre unul dintre cele mai rascolitoare procese prin care satul romanesc a trecut vreodata“ (Literatura romana postbelica, vol. II, p. 35). Sintem la sfirsitul lui 1967, cronica apare in numarul 50 al Contemporanului din acel an, citeva luni inainte de Praga 1968, dar in plina efervescenta din Cehoslovacia si, mai putin, dar totusi, in Romania. Multi tineri scriitori, precum Tepeneag, contestau atunci deschis regimul din tara. Oare nu putea folosi Manolescu cuvinte mai apasate decit cele din citat si, cum spune el insusi, „adevarul pina la capat“? La inceputul lui 1970, cind febra se potolise, Manolescu scrie despre Risipitorii in numarul 4 din Romania literara, pornind de la o confesiune a lui Preda despre esecul lui, prin 1953, de a continua Morometii, de a scrie adica acel volum pe care l-a publicat abia in 1967. Manolescu explica astfel esecul: „Limbajul autorului se identificase in acest prim roman al sau cu limbajul eroilor, unghiul lui de vedere nu se deosebea de al lui Ilie Moromete; incercind sa descrie mai departe modificarile lumii taranesti, intrate in istoria contemporana, romancierul avea insa nevoie de un alt limbaj, fiindca unghiul lui de vedere nu mai putea ramine acela al lui Moromete. El stia acum mai mult decit personajul sau, il privea din afara, ii confrunta soarta cu vicleniile istoriei pe care primul volum abia le anunta. In cautarea acestui nou limbaj, scriitorul s-a simtit dintr-o data dezarmat“ (II, 39-40). Dupa care criticul citeaza iar confesiunea romancierului, faptul ca, „dezarmat“ fiind in ce priveste lumea rurala, Preda a trecut prin Risipitorii, „romanul unor crize morale“, la noua lume a orasului, pentru care, aparent, limbajul exista. Citesc acum acest fragment cum probabil l-am citit si in 1970, prin transcodare din limbajul esopic in limbaj literal. Preda „voia sa spuna“, probabil, ca el gindea precum personajul sau, victima colectivizarii fortate a anilor ’50, dar ca nu o putea spune atunci ca atare; o va putea spune abia in 1967, „an liberal“ cit a fost. In plus, Preda stia mai mult decit Moromete, stia foarte bine in ce au constat urmatoarele „viclenii ale istoriei“. Negasind in anii cincizeci un limbaj acceptabil, Preda a trecut la romanul „crizelor morale“ pentru care, ce bine!, exista un limbaj acceptabil. La „vicleniile istoriei“, prozatorul, ca si criticul, raspundeau cu viclenia lor: inventarea limbajului acceptabil, a adevarului printre linii, a culturii interstitiului, cum am numit-o in Identitate in ruptura. '' Retrospectiva Nicolae Manolescu (II) Sorin ALEXANDRESCU Ne înțelegem în orice problemă, chiar și în aceasta , dar ramân la părerea mea că Marin Preda a fost omorât într-un chip mișelesc, specific celor care la vremea respectivă erau călăii lui Ceaușescu, cei puși să vegheze ca nu cumva un scriitor sau un poet să submineze aura atotputernică a celui pe care-l știm cu toții. Nu am nimic împotriva părerii dvs., dar îmi rezerv dreptul la a mi-o păstra intactă pe a mea. cu stimă - Lory
=  erată	Lory Cristea [23.Jun.06 18:45]
erată: de a mi-o păstra
=  daca dragoste nu e ...	luana zosmer [23.Jun.06 22:20]
Lorry, mi-a placut eseul, e scris cumva cu aceeasi finete cu care se exprima preda.N-am citit multe de el, ce-am apucat,morometii si apoi tirziu cel mai iubit dintre paminteni.Stiu ca scria cind a fost gasit mort continuarea celui mai iubit dintre paminteni,epoca de dupa gheorghiu dej, se pare ca manuscrisul acela a disparut si marin preda ar fi murit de o "comotie cerebrala" spunea medicul autopsist( unul din ei) altii spuneau ca a murit de-un atac de cord generat de-o anume injectie pe care bineinteles nimeni n-a stat s-o cerceteze.Nu s-au gasit dosarele securitatii referitoare la marin preda, asa cum nu s-au gasit cel al ministrului industriei grele dintr-o anumita perioada, Munteanu, mort si el de atac de cord si citi altii...pacat
=  Hanny, mulțumesc :)	Lory Cristea [23.Jun.06 22:38]
Luana, ce mult mă bucur că ai fost aici! Mulțumesc! În seara morții lui, Preda scria la a doua parte a romanului ,,Delirul''. Nu ascund că este scriitorul meu de suflet, de aceea este primul pe care încerc să vi-l reamintesc printr-un eseu, dacă D-zeu îmi va ajuta voi mai scrie și altele. Mariana Șipoș, cunoscuta realizatoare de programe culturale ale TVR, pune cap la cap documente extrase din dosarul Procuraturii care a anchetat condițiile morții scriitorului în camera sa din Casa de Creație a scriitorilor ce funcționa în palatul Mogoșoaia, dispunând neînceperea urmăririi penale, certificatul medico-legal cu comentariile profesorului Beliș, însemnările misterioase ale unui căpitan (Apostolescu?) de securitate, câteva documente ale Securității privind scandalul declanșat în jurul romanului Delirul, lista manuscriselor confiscate de Securitate printre care s-ar gasi și un ipotetic volum doi al acestui roman și, nu în ultimul rând, niște declarații ale fratelui scriitorului, Sae Preda, ce declara că Marin primise cu ceva vreme înainte câteva amenințări cu moartea, vizând pe el sau pe familia sa. Fără să vrei, citesși acest dosar de (non)existență ca pe un policier, cu precizarea că din anexa carții nu lipsesc câteva poze șocante ale camerei unde s-a petrecut in noaptea de 15-16 mai tragedia. Poate timpul, ne va spune cum s-a sfârșit scriitorul Marin Preda. Mă gândesc adeseori că ar fi fost posibil să trăiască și astăzi si cine știe câte cărți ne-ar mai fi dăruit... cu drag - Lory
=  ăsta	Cosmin Dragomir [24.Jun.06 09:53]
a fost scris pentru școală, dacă da e remarcabil, dacă nu e...
=  da	Lory Cristea [24.Jun.06 09:56]
de acord, daca e pt scoala e remarcabil... daca nu e...si mai remarcabil:))) multam Lory
=  rîd	Cosmin Dragomir [24.Jun.06 11:52]
cu șiliștea pînă la gumești.