| = " ca o rupere a fiintei de neant..." | Pașa Gheorghe [22.Jun.06 14:16] |
| = Inca din titlu imi pare ca sugerezi o alta fatza a realitatii, sau avem de-a face cu o reevaluare a cotidianului, trecut prin filtrul unei constiinte dilematice. Te autodefinesti inca din incipitul textului: " sunt aici - un dansator/ pe gheata subtire dintre realitate si vis". Cred ca relevi aici limita fragila dintre realitate si vis, sau ambiguitatea celor doua categorii, aparent opuse, in conditiile in care fiinta se confrunta cu diversele "chipuri"/" masti" ale solitudinii. N-am inteles totusi versurile: " cand dorinta de pe urma a oricarei femei/ este sa fie alungata cu pietre din oras?" Trebuie sa accept, oare, sensul denotativ al termenilor? Textul continua printr-o simetrie compozitionala: "sunt aici - o asteptare neutra/ intre a fi si a nu fi". Presupun ca aici se afla forta poeziei, in aceasta originala reiterare a dramei cunoasterii din piesa lui Shakespeare. Asteptarea aceasta parca se transforma intr-un adevarat ritual. Finalul, mi se pare a fi in nota specifica intregului text, prin intrebari tulburatoare, care par a sugera limita labila dintre fiinta si neant, dintre real si ireal. Am mai citit si alte poezii ale tale, esti un poet adevarat si-ti doresc realizarea pe masura talentului. Pasa | |