| = forță și delicatețe | florin caragiu [17.Jun.06 09:43] |
| Cum va fi lumea fără... mâine?! Un poem ce adună lumea într-un pumn de pământ (versuri) și o ascunde la piept. Lumea fără de cineva nu poate fi, chiar dacă e vorba despre o altă formă de prezență. Poemul impune printr-un amestec de forță și delicatețe armonios dozat... | |
| = aproape elegie | Ioana Petcu [17.Jun.06 10:25] |
| nu-i rau, chiar e printre putinele poezii cu ritm/rima/masura care ma incinta. are o tonalitate grava si cred ca asta a fost si intentia. as renunta/reformula codita: "ochiul prea ostenit de albastru" e prea nichitstanescian. te mai citesc | |
| = o poezie | veronica popa [17.Jun.06 12:05] |
| o poezie, așa cum odinioară învățam că trebuie ele să fie, cu ritm, rimă,măsură totul e ca la carte, ideea e veeeeeeeche dar straiul în care ai îmbrăcat-o e spre lauda ta nou- nouț mai trec vera popa | |
| + ochiul ostenit de prea albastru. | Maria Prochipiuc [17.Jun.06 14:18] |
Când falnicul soare din ceruri revarsă Potop pe pământ de lumină, noi iar să înălțăm către Domnul și ruga și gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. - Poem rugăciune, rămâi cu un sentiment profund. Poezia aceasta este a unui vechi creator în lupta cu forma, rimele au expresivitate, fiindcă ele uneori rezumă conținutul versurilor. Poezia cu formă fixă, este un indiciu pentru autor de a se încadra în acele coduri lirice. Expresivitatea și mesajul au un ro important în acest poem. Să-i cerem ca limbii el frâu să ne pună, S-o țină departe de rău și minciună; Privirilor noastre să pună perdele, Nimic întinat să nu intre prin ele.- E un fel de trecere prin cuvânt și vers a codului creștinesc, închinat divinității. Versul curge lin, așa cum am spus la început ca o rugăciune în prag de seara: lumină lina a sfintei slavei… Poeta se întoarce cu totul spre spațiul interiorizat al ființei și acolo plină de melancolie își scaldă cuvintele în ritmuri de acatist. | |
| = "menestrel sihastru" | Pașa Gheorghe [17.Jun.06 16:32] |
| = O poezie reusita, nu numai prin respectarea prozodiei clasice. Tema si motivele au fost indelung prezente in poezia lumii, dar nu inseamna ca acest lucru diminueaza meritele autoarei. Intrebarea tulburatoare despre ceea ce va fi când nu vom mai fi, laitmotiv in jurul caruia se tese intregul imaginar poetic, asigura nota elegiaca a poeziei, suprapusa peste meditatii profunde asupra destinului uman, in general, si al poetului, in special. Ma bucur ca acest text a fost "instelat", eu nu-i pot oferi decât modestul meu comentariu. Cu stima, Pasa | |
| = fara mine | Popa Cosmin [17.Jun.06 16:59] |
| incep sa inteleg de ce se pun stelute !! era si timpul !! va felicit pentru o poezie extrem de reusita care dupa mine merita o galaxie, incerc din rasputeri sa va tutuiesc, dupa ragulile cyber-space-ului am fi egali, dar eu nu ma pot considera egal cu careva de aici, si nu ma masor dupa stele ci dupa cuvinte dupa care as arunca si eu navodul dar al meu e vechi si gaurit. as vrea sa ma intorc in timp sa-mi dau suturi in fund sa pot invata ceva, dar n-am timp acum, oricum pot sa ma opresc sa dau un raspuns la laitmotivul si intrebarea dumnevoastra : " cum va fi lumea fara mine ? " nu e prea greu raspunsul si nu necesita prea multa incordare... : mai buna ! | |
| = Zvon de melancolie | mariana fulger [17.Jun.06 17:03] |
| Tristă, Elena. Prea tristă, ar trebui să știi de acum. Frumoasă poezia. O seară fericită. | |
| = vorbe! | Valeriu Dandeș Ganea [17.Jun.06 18:25] |
| un cântec pentru mandoline, scris din tristețe "nobilă" "fără tine" cuvintele vor fi doar vorbe! la bucuria citirii unei poezii tare bine făcută, vine tristețea că nu știu să cânt! cu drag și margarete Valeriu DG | |
| = părere | Liviu Nanu [26.Jun.06 07:24] |
| O poezie frumoasă, steaua este acordată pe merit. La prima strofă însă poate ar fi trebuit să evitați "sunt și" din versul 3 și alăturarea "mine_mâine" din ultimul vers. | |