| = alexander | Rusu Cristina [07.Jun.06 21:22] |
| Observ coexistenta a doua directii care se intrepatrund; una este starea in stare si cealalta eul tau si cu tine. erai si tu alaturi de tine si de ea, mi-a placut mult faptul ca incerci sa privesti lucrurile din mai multe directii exterior interior. cred ca este o nota caracteristica tie ca om suflet. | |
| = foarte frumos | Ioana Petcu [07.Jun.06 21:44] |
| voi incerca sa fiu cit de cit coerenta (pentru ca meriti) si pentru ca la ora asta mi se zvicnesc niste teorii stranii, dupa o zi intreaga de lucru. dupa o zi intreaga de lucru, textul tau vine ca o liniste - tot inplici mult tacerea. cred ca o coordonata de fond e in textul acesta antipodul care se creeaza intre prezenta si absenta. e un paradox acolo - bine ca e, nici n-ar fi putut fi altfel cind e vorba de sentiment uman de "indragostire". e acea curba de care avem nevoie - a-l reduce pe celalalt, cind e linga noi, din dragoste si de aici o intreaga teorie psihanalitica etc). e si un joc al timpului, pe care-l divulgi usor, din aceasta prezenta - timp 0 - si aceasta absenta - timp minus, trecut, tacerea, dincolo, interior, ireal. mai vin | |
| = In dubii | Odagescu Bogdan [08.Jun.06 05:49] |
| Textul tau m-a atins in mod personal, lucru pe care poti sa il iei ca pe un compliment (reusita autoriala). Consider ca sentimentul pe care il sugerezi e extrem de greu de exprimat in intreaga sa complexitate, de aceea cred ca practic ai refuzat sa ii exploatezi profunzimea. "absența ta nu poate fi umplută nici când îmi ești alături" Cauta exprimarea sublima, dezvolta, inceputul e atat de promitator! Textul imi pare "under construction" sau un plan al unei opere sublime. Totusi, perspectiva exterioara asupra cuplului... nu cumva senzatia aceasta de vag e pentru a permite oricarui om care a iubit profund sa se regaseasca? Sunt in dubii, poate ma luminezi tu... | |
| = ... | Elis Ioan [08.Jun.06 10:37] |
| îmi place liniștea, prezența, absența "aș vrea să comunic cu absența ta, cum comunic cu tine îmi învârt cuvintele printre degete/ nu stiu ce sa fac cu ele" aș scote ultimele 2 versuri. pentru că sunt ca atunci când te intreaba cineva ce vrei. raspunzi nimic. si iti replica nimic nu am. nu stiu, asta cred acum. mi-ar fi placut sa ma lasi pe banca si sa visez o continuare, orice. dar sa fie a mea. si sa cred ca ai ce sa-i daruiesti...cuvintele pe care le invarti pe degete, absente, prezente... | |
| = raspunsuri... | alexandru cosmescu [08.Jun.06 13:01] |
| cand mi-am recitit textul m-am simtit cam ciudat - are tare multe verbe in comparatie cu ultimele mele texte si asta schimba un pic feelingul... cristina: multitudinea perspectivelor e o chestie la care tin mult... unul dintre motive e teoria ioanei si a mea, ca si a multor altora, despre eurile multiple, despre fragmentarea extrema din interiorul nostru - anume ea, cred eu, e cea care asigura viziunea asta multipla... ioana: ma bucur ca anume asa l-ai primit:) odata mi s-a reprosat ca textelor mele le lipseste tensiunea - dar ea e pur si simplu mascata. aici, de ex, asa cum ai remarcat, e tensiunea dintre prezenta si absenta... o specificare: ai vrut sa scrii chiar 'a reduce' sau 'a readuce'? in dependenta de ce ai vrut sa spui, iti pot povesti niste chestii tare interesante... bogdan: toate textele mele sunt mereu 'under construction'... nu le percep ca pe ceva static. iar vagul e si el o chestie la care tin enorm - capacitatea de sugestie a textului, dar mai am mult de lucru cu ea, intr-adevar... multumesc de trecere. elis: aveam si eu dubii ref. la ultimele 2 versuri... in prima varianta, ele introduceau un intertext la paul celan, pe care am hotarat totusi sa-l scot... si mai aveam dubii si fata de a doua strofa. multumesc mult de trecere, semn si ma bucur daca ti-a placut:) ne mai citim... | |
| = Mi-a plăcut | Alina Maria Bica [08.Jun.06 13:11] |
| Alexandru, e în textul tău o liniște, un dor de iubire, un dor de altădată...nu aș putea cita ceva, mi-a plăcut tot textul ca întreg, aduce un pic de lumină. Te felicit! Alina | |
| = fara rectificari | Ioana Petcu [08.Jun.06 13:34] |
| pai era "a reduce" - ma gindeam la toposul ala psihanalitic care aduna in sentimentul iubire cele doua coordonate opozitorii, dar complementare: eros si thanatos. ele sunt retanscrise la tine (si era bine daca scriam "re-tras-scrise") prin placerea pe care ti-o ofera absenta lui "tu" si faptul ca atunci cind e linga tine il refuzi pe "tu", sau mai bine zis il pierzi intr-un trecut care va apartine. aceasta duplicitate sunt doua forme de a percepe si sunt doua forme ale iubirii, in acelasi timp. ceea ce e misto la tine e ca ele nu sunt spuse clasic, ci sunt "dezvaluite" (in ideea ca exista un "protector" intre semn si sens). tema e recurenta si se modifica de la un text la altul. clar? - am ridicat ochelarii pe nas :) | |