| = parere | Chitoveanu Victoria [07.Jun.06 08:49] |
| Nu se poate trece pe langa aceste versuri superbe cu indiferenta: ,,Sa ma rostogolesc ca un cerc ranit in violenta unui silex subpamantean" Alergi spre alte dimensiunisi cine stie? cred ca ai purtat bratara de mayasi. Eu iti doresc sa fii fericita aici,sau oriunde te duce imaginatia ta. cu drag | |
| = Ela, | ramona iancu [07.Jun.06 08:45] |
| "aici bantuie o racoare neimblanzita", cercuri ranite, trista culoarea ce-o ai in obraji. | |
| = ela... | Elena Toma [07.Jun.06 09:31] |
| am ales: " să mă rostogolesc ca un cerc rănit".. mă apuc să-l pictez:))pe când o expoziție de pictură cu tematică poezii ale tale? sună interesant, dar ai văzut că se poate:)) | |
| = " ma ascund in nasteri obscure"(Ela) | Pașa Gheorghe [07.Jun.06 11:09] |
| = E fara indoiala un poem initiatic, la fel ca alte poezii ale tale. E o calatorie regresiva in timp spre acea lumina tainica a inceputurilor, spre refacerea unitatii fiintei. Dar, inaccesibile pe calea gandurilor, ele par a se revela printr-un " ritual in negru ascuns/ ca dupa o moarte/ asteptata dintotdeauna". E aici o dorinta nelamurita de contopire cu existenta, dar si de traire prin si intru poezie. Sunt niste impresii generate de o prima lectura, ar mai fi multe de spus, dar, in fata unui text deschis, te simti si fascinat, dar si inspaimantat ca te-ai putea rataci pe cararile Sensului. Mai ales ca iti apreciez si harul critic, oarecum slab prezent la mine. Cu afectiune si respect sincer, Pasa | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [07.Jun.06 11:23] |
| Victoria, nu alerg după alte dimensiuni, ele sunt în noi, toate. Da, am purtat brățara. Mulțumesc. Ram, e meditativ tonul poeziei, e un ceva dincolo de tristețe. Și o transformare vitală. Mulțumesc. Elena, când cineva vede în imagini, cu toate nuanțele posibile, cuvintele atunci e semn că percepția lui atinge miezul cuvântului. Mă bucur. Gheorghe, îți mulțumesc pentru tălmăcire, primele tale percepții au fost foarte fine și au mers pe drumul deschis de poezie. Drumul fiecăruia dion noi, dacă reușim să ne vedem în toate dimesniunile noastre. Mulțumesc pentru că poți vedea în subtil. Ela | |
| = poezea in negru ascuns | Ciprian Radu [08.Jun.06 20:55] |
| Ela, O poezea plina de forta - sacru si profan, atat de bine construite, un flux-reflux al existentei. Plin de simboluri, textul imi da senzatia de spovedanie desi sensuri nu contenesc sa gasesc. Placut :) Nu am stele pentru poezea... Spor(t) | |