Comentariile membrilor:

=  textualizarea vizualului, hippiotului & stuff:)	alexandru cosmescu [03.Jun.06 15:46]
fata aia de care vorbesti tu se retrage din spatiul experientei obisnuite intr-unul extrem de personal si se individualizeaza acolo, 'neavand nevoie de dragostea noastra' pt ca isi este auto-suficienta, devine completa acolo si poate fi orice vrea cu adevarat sa fie... iarasi, construirea asta de bariere intre exterior si interior, cu posibilitatea de a interioriza orice exterior la care tii... 'fiintele de sex masculin', de exemplu... dar, privind acel exterior, si-l asimileaza si, astfel, se elimina pe sine din sine ('si-a descarnat jumatate din corp') - iar obiectele pe care le priveste nu mai sunt obiectivate de privirea ei, ci isi incep o viata pe cont propriu atunci... aluziile hippioate din final ofera si ele cateva piste de interpretare (inclusiv floricelele pe care sa circule fluturii din text:) imi amitesc de morrisson: 'what have they done to the earth/ what have they done to our fair sister...') - retragerea personajului in sine este un refugiu de la intruziunea exteriorului, care este re-asumata mai apoi si sublimata in acel spatiu personal pe care si-l creeaza ea retragandu-se in sine... fondalul negru creeaza si el o senzatie interesanta - ii da textului inca un pic de tristete...
=  butterfliesarefree	Ioana Petcu [03.Jun.06 15:59]
alex, e un text cu text despre text, si pentru ca aveam o schita de genul asta chiar pe hirtie, mi-a fost putin lene s-o scanez, dar am lucrat in ps. fata asta, e una bucatica scumpa care e din eu-rile alea de care discutam data trecuta. putea sa fie si barbat. nu voi insista asupra ei. am incercat un mic-joc manifest de simbata dupa-amiaza, care vine din foarte interior si incearca sa deschida "aripa" sau gura... ioana de jumatate de zi
=  ceea ce imi provoaca niste dubii...	alexandru cosmescu [03.Jun.06 21:00]
sigur ca da, sor'me... parte din tine, ca tot ceea despre ce scriem:) dar fragmentul cu gura si cuvintele care se sfarama intre degete... n-am reusit sa intru pana la capat in el:) se preteaza la prea multe interpretari si nu stiu pe care s-o aleg... e ceea ce vorbeam noi azi de integrarea in altceva, in transcendent?
=  bine...	maria ioana [03.Jun.06 22:03]
ma declar superficiala si pe dinafara oricarei forme de poezie si recunosc ca, cercetandu-mi intraga imaginatie (si ea intr-o oarecare masura bogata si plina de materie prima), nu gasesc un cap si o coada la aceasta poezie. sau sunt eu prea conservatoare si imi inchid mintea in fata formelor prea moderne de arta??
=  gura-ochi-creier-cuvint	Ioana Petcu [04.Jun.06 08:23]
am vazut ieri un film pe o "piesa" de beckett, alex, o chestie cu o guara (fata nu era luminata, , doar centrul vorbirii era pe o lumina f. mica) - absolut demential - un monolog care se tot relua pe diferite tonalitati, muzici, idei, in legatura cu relatia gind-spusa. m-am gindit initial ca-i intertext - ar putea fi, desi termenul e uneori dificil de inteles. o sa caut intr-un dictionar oxford (ala e cel mai bun) ca din ce am citit si kristeva si genette, mai mult ma "pun in abis" gura care se mareste - eu am vazut-o ca o prezenta pe care n-am ales-o (malefica sau pozitiva in perfectiune), e un mare vorbitor care contrariu, isi sfarima cuvintele dincolo - corporal, vorbind. adica imediat ce trec de locul formularii, cuvintele se disloca (stii, un fel de fiinte vii stanesciene). poate tine si de transcendent, nu stiu inca, stam in incertitudie (tu poti sa dai un verdict...)
=  ioana maria,	Ioana Petcu [04.Jun.06 08:29]
draga cititoare, trebuie neaparat sa gasim un cap si o coada (in mod explicit) artei? atunci ce ne facem cu proza absurdului, cu kafka cu suprarealismul cu etc? cap si coada poti sa gasesti, daca vrei: is this the end? forma vizuala a textului meu, nu-i o noutate: in niste digest-uri frantuzesti gasisem o intreaga "pleiada" de schite, ciorne, aceste "scenarii" de texte care erau publicate (de la racine, flaubert etc). eu am incercat sa dau o forma imbracata gindurilor astea, despre care am considerat ca nu-s chiar oricum. noah, poate extindem discutia ca nu prea am inteles ce nu ti-a placut in mod clar, la buna spunere
=  iata	maria ioana [04.Jun.06 13:43]
iata care este ideea: poate ca eu sunt una din persoanele care are nevoie de o logica minima in orice.bineinteles, nu acea logica matematica, ci una de alta factura, "literara" sa spunem. de aceea nu ma apropii prea mult de astfel de poezii; intotdeauna mi s-a parut ca nu reprezinta altceva decat cuvinte insirate ca intr-un brainstorming. parerea mea insa este mult prea personala si indepartata de pretentia de a face critica. nu e spusa cu repros sau deazaprobare, ci cu o mana la tampla gandindu-ma la ce mi-ar putea spune aceasta poezie. comentariul l-am dat tocmai pentru ca inca nu mi-a spus nimic, dar din nou: fiecare are stilul sau. forma vizuala insa imi place. numai bine, maria
=  rest in peace	balcan andreea veronica [04.Jun.06 13:43]
si fundalul si textul si felul cum l-am perceput imi dau senzatia ca am privit/citit un necrolog imaginea cu cei doi ochi de aceeasi parte a chipului imi aminteste de pestele din arizona dream, asemenea lui si fata hippie se strecoara printre cuvinte si fiinte de sex masculin si cauta fluturii negri care, din pacate, vin numai dupa ce "fata nu mai e" "nordul era foarte sud" imi sugereaza o pliere a spatiului in care un suflet bland nu-si mai gaseste coordonatele, pentru ca iata: "priveste soldatii cum se despart de tarm"
=  "inchipuiri" cu intoarceri	Ioana Petcu [04.Jun.06 14:05]
ioana maria: eu nu am nimic cu oamenii care isi expun parerile foarte clar pro sau contra. e bine sa aflu cit mai multe opinii, ca tot sew da lumea in vint azi dupa pr- cam la asta sunt si parerile mele despre comm - perceptia si in general cum se foarmeaza gustul publicului despre ce scrii. despre cum vezi realitatea. e bine ca stim sa vedem in jur cu alti imensi ochi. sigur ca scrierile realist-naturaliste ofera o posibilitate de a prinde imediat sensul, desi e discutabil. literatura (si dau o definitie...) e insa ichipuire, e construct daca vrei, e punere sub ecran, pentru ca subiectiva, ea nu poate fi fotografie sa-ti dea toate raspunsurile. veronica, imi place "privirea" ta - am incercat aici, asa cum fac obsedant prin textele mele sa surprind contrariile: cum ar fi sa ai ochii pe aceeasi parte, ar fi sa vezi lumea altfel. figura cu nordul foarte sud, e in spirit ionesco, dramaturgul si nu doar care spunea vreau atit de mult sa ma apropii de nord incit sa ajung la sud. experimentam... departe de pace, cu noi insine
=  aici apar cateva chestii interesante...	alexandru cosmescu [04.Jun.06 15:03]
... desi nu pot sa dau verdicte:) in primul rand daca sensul e ceva inerent textului sau un construct creat de cititor(i) si apoi lipit pe text... adica daca textul serveste ca oglinda sau e un obiect independent de privirea noastra... plus, sigur, importanta grilelor de lectura in constituirea acestui sens, importanta preferintelor individuale s.a.m.d. toate chestiile astea coloreaza perceptia pe care o avem asupra textului - si masura in care reusim, totusi, sa-i prindem 'surplusul de sens' de care vorbeam ceva mai devreme... anume prezenta lui e cea care permite existenta mai multor variante de interpretare. interpretare ce, in ideal, ar trebui sa porneasca de la o relatie i-mediata, in aici-si-acum, cu textul pe care il ai in fata - si abia dupa aceasta relatie experienta lecturii sa fie pusa in legatura cu anumite grile pe care le crezi adecvate... cu cat e mai bogata aceasta colectie personala de grile, cu atat mai multe poti intelege dupa acea prima relatie i-mediata cu textul...
=  n-am pretentii de semiotica a textului	Ioana Petcu [04.Jun.06 15:25]
alex, apropo: azi sunt eu cea care da verdicte (si-mi inchid orizontul) :). Sunt in urma unei relecturi a lui Eco - Baudolino (strict profesional, rare cazuri cind ma intorc de placere pe carti, nush de ce). acolo totul e un construct - si textul si cu el, personajele, diegeza, everything. demitizarea e cuvintul potrivit pentru un roman de aproape 600 pg, in versiunea pe care o am eu. mitul graalului, povestile medievale, cavalerii etc sunt falsitati, alaturi de cronici, caci istoria se poate rescrie cum vrem noi. eu cred ca, da, (oximoronic spus) literatura, cel putin in forma constientizata de noi azi, e un construct. textul este o regizare si apoi interpretarea vine spre (fie surplus de sens) fie sporire a sensului, si abia aici mi se pare interesanta miza jocului - cum deriveaza, cum prolifereaza totul spre abstrus... deci, repret, n-am pretentii, just hippy stuff (cu cap)
=  Sunt curios...	Odãgescu Bogdan [19.Sep.06 15:40]
Am dat de poezia asta vizuala intr-o cautare aleatorie. Si drept sa-ti spun textul s-a mulat pe starea mea de spirit ca manusa pe mana gata sa palmuiasca spre duel :)) Da... incepusem sa ma revolt in mine, insa dupa aceasta lectura sunt gata montat. Textul se bazeaza pe asimetrie de toate felurile. Nu are rost sa le enumar ca le stii si tu. Asa si pare textul, ca trage greu intr-o parte si nu neaparat pe mijloc. Partea cu cuvintele care se sfarama e o mica bucata de arta poetica? Metamorfoza e iarasi un element foarte important aici. Imi plac foarte mult transformarile fetei, ma ung la suflet... Trebuie sa recunosc faptul ca nu am inteles ce e cu fluturii de la sfarsit? E cumva privirea spre clipa de maine, intr-un mod optimist? Vrei sa distrugi tot ce ai creat in text (stare, etc) pentru a reusi sa intorci foaia pentru un nou text cu inima impacata? Ajuta-ma putin aici ca sunt foarte curios de anumite intelesuri ale textului. Nu de alta, dar imi place f mult. Mai trec, Bogdan.
=  aproape imi uitasem textul	Ioana Petcu [19.Sep.06 19:20]
bogdane, sincer a trebuit sa-mi recitesc textul sa-mi amintesc ce-am scris. pentru ca multitudinea de alte viziuni de atunci imi stersesera din memorie sensul exact. de sesizat, ai facut-o bine in microtext. ceea ce pot sa-ti deznod in privinta finalului, vei cedea ca am o obsesie a "apocalipselor", iar fluturii negri sunt pentru mine (si in codul medievalilor) semnul vremurilor potrivnice. vezi si inceputul de la "princepele" al lui e. barbu. flututii mei sunt tocmai ceea ce textul isi propune in mare sa rastoarne viziunea (nu neaparat literatura, doamne' feri), ci sa creezi antipozii intre obiecte, fiinte, gesturi etc. transformarea fluturilor in liniste e echivalentul unei iesiri dintr-o intrare, daca vrei. e ceea ce spunea ionesco "vreau atit de mult sa ma indrept catre sud, ca sa vad nordul". ne cititm
=  merci, don'soara..	Dragomir Daniel [17.Oct.06 19:36]
am asistat la momentul dumitale de introspectie si m-a bucurat. Nu pot diseca textul fara sa te disec pe tine si intr-un fel mi-e ciuda ca sunt milos. Dar ai aplauzele mele pentru ca textul poate provoca reactii bune... ;)
=  eu una imi prefer mana stanga celei drepte...estetic vorbind	cristina minea [12.Aug.08 12:46]
am retinut ca fiind foarte profunde si plastice doua imagini: "nordul era foarte sud" si "da-mi fluturii aia negri sa-i fac pace". in rest, cam multa invalmaseala si confuzie. apreciez forma vizuala pe care ai ales-o, ar fi fost si mai bine daca foloseai diacritice. annabel lee.