| + bun, emilia | Ela Victoria Luca [31.May.09 17:51] |
| discurs-vrajă, senzația că se țese o incantație, armonios derulat mesajul, în concordanță cu imagistica, în concordanță cu atmosfera, o necesitate a creației pure sau o necesitate a purificării oricărui creat, ca și cum prin logos și poetic am fi părtași la o nouă naștere a materiilor, iar zeii, dumnezeii, ciclopii, supranaturalele ființări ar fi nu proiecțiile noastre, ci lumile care nu pot exista fără noi, "omuleții de pluș" sau "oameni care să ținem ușa". cumva dincolo de "bine și de rău" vrea să se plaseze discursul tău aici, incluzând o etică a suferinței. apreciez. și acum tot ce pot da este auriul. | |
| + Altceva | George Pașa [31.May.09 18:20] |
| Și aici se literaturizează, se păstrează obsesia creatoare a încăperii, care poate fi cea reală, cea a timpului sau a ființei. Dar, deși nu se iese din cortegiul acesta de motive, totuși mă surprinde că văd, poate prima oară în ceea ce scrie autoarea, tendința de salvare prin umorul fin (nu cred că simulat). Spre exemplu, eroina lirică ne vorbea și în alte poezii despre ursuleții de pluș, dar acum nu ne mai înduioșează, ci ne provoacă un surâs prin jucăușenia frazării: "De câtva timp noaptea picură din tavan omuleți de pluș Care se izbesc de parchet și strigă „mama, mama”." Ultima strofă revine la tonul meditativ, însă ultimul vers parcă vine prea brusc, nefiind nici original. E un dezacord în versul: "Când o să năvălească ciclopii" (corect, "când or să năvălească"). | |
| = de trei ori peste cap | Eugenia Reiter [31.May.09 18:26] |
| apăi da și mie mi-a plăcut astăzi chiar au fost texte bune:) pun la reco, să se știe | |
| = alexandra, | Andreea Samsher [31.May.09 19:34] |
| un poem bun, ce-i drept. incepe foarte bine, asumat. "cuvantul pansat" si mai ales acel "schiopateaza" chiar face sa schiopateze acel vers. daca ai reformula/schimba acel vers sau pur si simplu l-ai scoate, ar suna mai bine, mai natural. totusi, e destul de greoi versul. imaginea cu omuletii de plus ma ingrozeste, desi, sa zicem, ca apare ca un jigsaw, in care mai multe piese se imbina. problema e ca imaginea e putin absurda, sa nu zic exagerata, mai ales cand acei omuleti striga "mama, mama". daca ar fi pur si simplu omuleti ar fi chiar bine construita imaginea si nu s-ar mai apropia atat de mult(periculos) de patetism. ultimul vers nu mi se pare potrivit, chestia cu auzitul vazului si vazutul auzului o percep ca pe un cliseu. | |
| = ideal | Adam Rares-Andrei [04.Jun.09 11:19] |
| toate in jurul eului au o poveste si toate tind sa o spuna. toate cate sunt au mai multe voci neintelese decat de sinele in discutie mereu cu diversul din subiect... poezie plina de culori facultative si de glasuri in diferite tonuri: fiecare bucata de material si nematerial contribuie ba la dezintegrare, ba la sintetizare- trecerea de la starea perceptiva este foarte bine inchegata in metafore pentru a se continua demersul spre cognitie.. | |