| = N-ai teamă, singurătatea e un privilegiu al celor aleși | George Pașa [28.May.09 00:12] |
| Textul începe, aș spune, bine, prin acea interogație, iar întreaga strofă I, cu nele excepții pe care le voi semnala mai încolo, curge bine, ideile au coerență, încheagă un mesaj sensibil, convingător. Paralelismul acela din strofa a doua e în regulă, dar, prin utilizarea în versul 4 a unui alt cuvânt din aceeași familie cu "singuri" se pierde din farmecul întregului. La fel, în finalul strofei a doua, construcția "de tic-tacul curgerii" este cacofonică. Ultima strofă păcătuiește printr-un vers prea uzitat. Cred că ați putea reformula versul, păstrând ideea. Revin la prima strofă, remarcând frumusețea metaforelor, dar sunt prea multe într-un spațiu restrâns, toate genitivale. Ca atmosferă și mesaj, repet, e un text plăcut. Vă doresc împlinire prin gând și cuvânt! | |