| = ce simplist ți-ai "părăsit" umanitatea !! | Cozmescu Valentin [22.May.09 09:12] |
| și asta doar pentru că te afli într-o despicare slab metafizică. ți-am mai spus-o cred. "denunți" futilitatea și deșertăciunea gândirii aducând drept salvare suavul și inexprimbilul Suflet. Dragă Petrule, ai exhibat în doar juma de pagină niște înțelesuri luate "de-a gata" de prin ofertă publică. Sunt așa-zisele presupoziții-de-împrumut. Îți fac o scurtă indexare: - presupoziția Adevărului corespondență - adică ar exista un ceva (subiectivitate) și un altceva (obiectivitate) care încearcă să corespundă. - presupoziția liberului arbitru - care oferă omului posibilitatea alegerii, a opțiunii, plasându-l astfel într-o ecuație soteriologică (opțiunea te-ar duce către ceva, refuzând altceva). - urmează apoi, ca niște presupoziții-corelate, - despicarea dintre gândire și suflet (acesta din urmă fiind acel "altceva" care să salveze precaritatea subterană a apelor). - vii imediat cu "trezirea" din somnul rațiunii, inducând un sens și o mântuire prin accederea ofertei sufletului. Spre final, unde denigrezi insuficiența "filosofiei", îți trădezi de fapt insuficienta umanitate. Ești prea mult în gândureală dragă Petrule. Servești prea simplist ceea ce îți oferă presupozițiile-de-împrumut. Încearcă marginile gândirii și abia acolo poți eventual găsi vreo alteritate a ei. Și abia de acolo, din acele margini unde îți râmâi doar vreo 2-3 întrebări, vei putea "palpa" posibilele splendori simple ale sufletului, morții, iubirii, adevărului. Cât despre egoism, o să-ți trimit o depeșă pe email. | |
| = . | Petru Teodor [22.May.09 11:19] |
| má faci să zâmbesc... am încercat marginile gândului, marginile ființei, un pic am încercat și neființa (ce vrei, am fost "curios")... am fost neființă. apoi ființă. apoi neființă. apoi iar ființă. s-ar putea ca a treia oară să nu mai fiu așa de norocos. nu că ar conta. (listă - linia 1) unde am spus ca subiectivul și obiectivul ar trebui să corespundă? am spus doar că subiectivul este resorbit în obiectiv. asta ca pas ultim, dincolo de care subiectul dispare. nu că obiectivul ar fi o soluție de eternitate. (listă - linia 2) evident. dar nu știu unde duce. drumul e liber, curge. fără să-mi spuna unde. (soteriologia nu-i de ocazie; în privința mea este constituțională.) (listă - liniile 3 și 4) sufletul a fost despicat dintru început. gând a prins atunci a se îmbrăca în haine mărunte. pentru a ajunge. de aici apele subterane. dar din mai rămâne ceva nespus. nu știu dacă va fi rostit sau nu. nu stă în puterea mea să știu. noi doi privim diferit acest lucru (gândul versus ce(c)itate). (listă - linia 5) (și sub listă) nu sunt de împrumut. au venit din sciziunea întâi. un sfat bun (presupune o absență, asupra căreia nu m-aș hazarda să discut). mai jos: * nu ai căutat corespondețe (punți); ai căutat doar să înțelegi; aici tu îl ratezi pe celălalt; cu toată îmbrățișarea lui; * mulțumesc de depeșă. cu prietenie și respect, pt. | |
| = . | Petru Teodor [22.May.09 11:21] |
| a, și cele de mai sus sunt niște gânduri simple. și o replică adresată cuiva de pe agonia prin comentariile mele. mulțumesc de trecere! pt. | |
| = dragă Petrule | Cozmescu Valentin [22.May.09 11:52] |
| mă îndoiesc că ai fost prin marginile gândului. Căci nu pot înțelege altfel ușurința (chiar inconștiența) cu care manipulezi și asumi "neființa", "sufletul", "libertatea" și toată gașca asta de "evidențe". Gândurile tale nu sunt deloc simple, ci sunt tocmai gândureli ce-și dezic cu fiecare pas simplitatea. Dar nu asta ar fi problema. Ci doar faptul că rămâi abandonat în gândureală. | |
| = . | Petru Teodor [22.May.09 11:54] |
| și totuși. | |