| = On "Fișa 2" | liviu ofileanu [14.May.09 19:51] |
| Bună! Ai scris un text remarcabil. Te felicit. Sunt aici prezente două moduri de a privi extincția- prin cuvintele auzite de la alții și prin proprii ochi. Demascarea de la final e superbă - din statutul ei de moarte înfiorătoare, sau în cazul de față cu valențe de basm, așa cum poate fi prezentată moartea îndeobște, apoi inocența copilului care așteaptă confirmarea spuselor despre Ea, constată dezamăgit că nu s-a petrecut nimic grandios... E un tablou reușit. Har maxim! | |
| = Ispita mortii | Sergiu Stanciu [14.May.09 20:22] |
| Liviu Ofileanu, ma bucur ca mi-ai mai citit si azi o "fisa de memorie". Am vrut sa fie scurt, brut, asa cum simteam atunci. E o intamplare din copilarie, cand, plecati la tara, am ramas cu masina in nameti. Am mers 15 km prin viscol. Era sa mor atunci. A fost ciudat: bunicul meu murea, eu...pe-aproape. Si toate gandurile, spaima, viscolul, lesinul. Moartea sau viata. | |
| = din funii | alice drogoreanu [14.May.09 22:16] |
| asta îmi place de mor : în urma lui rămâne miros de zăpadă amestecată cu pământ. e mișto proza asta scenică ce obiecție am: e vocea unui personaj copil deci faza asta "simți doar o amețeală plăcută" e o percepție de adult nu știu copil să conștientizeze și să formuleze o stare de genu' ăla , așa | |
| = Pentru alice drogoreanu | Sergiu Stanciu [15.May.09 11:24] |
| In principiu, gandisem proza din punctul de vedere al adultului care incearca sa-si aduca aminte simtamintele sale din vremea copilariei, transpunandu-se integral in viziunea copilului in fata incercarilor vietii. Textele nu sunt finale si, in timp, am de gand sa revin asupra lor, utilizand parerile tuturor pentru a-mi imbunatati stilul. Multumesc pentru trecere. | |