| = . | Petru Teodor [11.May.09 13:25] |
| mai bine nu! atât de goală cochilia asta, încât nu cred c-ai vrea să murdărești pe altcineva, nu, cu... uciderea ta? curg pereții. Lasă-i să curgă! te vor spăla. cu respect, pt. | |
| = pt. - în cochilia goală ne încălzim cu zâmbete amicale. Multumesc pentru caldur | Dana Marinescu [11.May.09 23:32] |
| Dacă te uiți cu atenție Pe străzile Pe unde ne respirăm. Poate vei zâmbi Directorii de bancă se joacă în parc Cu lopățica la groapa de timp, Câinele citește presa pisicii La o cafea înainte de curs, Si vrăbiuța proaspăt căsătorită întârzie la sală Din cauza pozelor. Portocaliu e decorul. Câteodată dilește. Dar nu ucide Doar se culege sau șterge … de prin locurile unde respiră cei care, neglijenți s-au atins cu sufletele de culoarea udă. Se intamplă să curgă pereții de alb. Nu? un fragment... Acum sufletul, cameră mai goală pare imensă. Și golul e imens. Dar și albul ăsta e enervant de alb... și lumina e imensă.... și dansul firelor de praf e imens de enervant. Am tresărit. Eh, albul ăsta miroase a toată boala din spitale. Privesc Moartea. Am zâmbit. “Da ce crezi tu? Aici nu-i morgă, e suflet. Ai greșit adresa fetițo! Hai, poate ți-o fi somn și eu te rețin. Uite soarele a răsărit, lumea se trezește, e Duminică, fiecare se bucură cum poate... și tu ai crezut cumva că ai ceva de lucru? Hai pașli... p-aci ți-e drumul! Ultimul ban l-am dat cariatului ăluia, pentru o plimbare cu gondola... la dracu. Din suflet ce vrei? E criză mamicuță... ultimul chiriaș a luat și el ce-a putut... și restul s-au dus cu mine la dracu, cu gondola. Nu mai am nimic, doar pe mine. Nu cred că ai tu nervi să te pricopsești cu mine... și n-am dezinfectat încă pe aici. Riști să te contaminezi de iubire și-ai să ajungi și tu la dracu. Hai cară-te" Nah....iarăși eu. Bine c-am scăpat de cârna asta măcar. Mi-am ridicat părul sus, de pe față și am lăsat aerul să-mi respire ochii. Am pus mâna pe portocaliu Ucid albul fără regrete… | |
| = . | Petru Teodor [12.May.09 10:23] |
| să fie portocaliu atunci; dar nu lumina, ci albul; albul acela din paginile ce nu ai apucat când tragi oblonul se trag toate cerurile, iar tu vrei portocaliu, nu? cu zâmbet și căldură cât încape în cuvintele mele putine, pt. (de moartea luminii vorbeam că nu) | |