| + rataciri la 4 a.m | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| o poezie stralucitoare asemenea unui glob stralucitor in pomul de craciun. sincera, usor cromatica si cu figuri de stil fara pretentii. 'iubirea - vanataie lipita de respiratie' ( din cealalta poezie ) mi se pare o imagine dureros de sincera si originala. aici ( ca si acolo ) construiesti cu usurinta si descrii de parca te situezi fix in mijlocului marelui 'storm' sentimental. imi plac foarte mult finalurile poemelor tale. sunt istete, sunt cu cap, sunt pentru oameni care pot vizualiza in aceeasi masura-n care pot gandi. poemului tau nu prea am ce-i reprosa. daca voi fi acuzat de sensibilitate e in regula, in definitiv avem de toate in noi :) feliciari | |
| = ratacirea mea! | Doru Dorian David [20.May.09 05:12] |
| este un poem feminin care cere/ne cere sa-l dicutam. Din fericire am ami discutat cu poeta, si n-am resuit sa-i las un semn, demn, asa ca incerc in noaptea asta blanda sa o intampin cu placerea unui traitor si cititor de poezie, nicidecum critic, rece, impartial/obiectiv: o sa analizaz doar prima strofa, cu certitudinea ca multi o sa lase un semn demn aici! "Mă cuprind cu vîrfurile degetelor un glas scăzut e-ntunericul respirația ca un bec ce pîlpîie-n cerul gurii dac-aș închide ochii-n locul în care știu că sunt doar eu aș simți cum materia se retrage " De pilda in aceasta stofa , as incerca sa elimin " materia se retrage"! materia este atat de bine inchisa in cuvantul Bacovian incat este greu de exploatat... are o istorie atat de cunoscuta... "De-atatea nopti plouand,/ 'Aud materia plangand' .../Sant singur, si ma duce-un gand/Spre locuintele lacustre."... sunt o sumedenie de variante care inchid putinta de a da un sens mai profun acestei sintagme... astazi mi-am amintit de Lacustra... Desigur ca se poate discuta de ruptura , golul dintre strofele: "Mă cuprind cu vîrfurile degetelor un glas scăzut e-ntunericul" dar care totusi aduga simtire, sensibilitate, rostire blanda poemului... uit de "un glas"... care este chiar mult uzitat... Ei... acum cred ca exista atatia poeti care asteapta! Sincer, poemul este deosebit, bine scris... vad clar ca in tine exista daruire, iubire si poezie fara indoiala! Imi iarta micile indoieli, sunt incredintat ca nu te superi! O noapte blanda! O floare-de-colt de la mine... atata am! Ma iarta ca in seara asta ma opresc doar la prima strofa! | |
| = . | silvia caloianu [20.May.09 07:36] |
| aici, "pirdute-n goana minelui" ai o greseala de tastare si nu imi place cum suna "minelui". mesajul incita, incearca sa ne prinda in emoia sa, ceea ce nu e defel putin pentru o poezie. | |
| = mulțumiri | iarina copuzaru [20.May.09 18:29] |
| Claudiu, îți mulțumesc pentru sincerele aprecieri. Chiar m-ai surprins cu acest comentariu -și mai ales cu steluța-. Și-o să-ți spun și de ce. Ieri ți-am citit multe din poeme (de curînd am descoperit textele tale, fiind relativ nouă pe aici) și mă întrebam de unde atîta forță și prospețime în scris. Dar, mai mult decît atît, pe măsură ce-mi plăceau, îmi dădeam seama cît de diferite sunt stilulire noastre și chiar încercam să-mi imaginez cum mi-aș adapta eu condeiul mental la acesată lacomă expresivitate. Nu voiam să plagiez, înțelegi, era doar un exercițiu ludic:) Oricum, mă bucură foarte mult prezența ta aici. Domnule Doru Dorian David, parcă vă așteptam zilele acestea, mai ales cu floarea-de-colț:) -ce-mi inspiră o muzicalitate ce iese chiar acum din chitară. Eu nu mă supăr cînd propuneți sau cînd mă sfătuiți. Nu uit cuvintele, țin cont de ele, și cînd o să mă reîntorc asupra poemului, viziunea mea va fi completată, bineînțeles, și de părerile dumneavoastră. Silvia, am corectat. Mulțumesc. Știu, ai dreptate, "minelui" nu prea sună, nici nu prea cîntă. E drept. Însă mi-am asumat întrebuințarea lui. Eu sunt încîntată că -în rest- ți-a plăcut poemul. | |