| = as renunta la | GHERMAN ADRIAN [07.May.09 23:41] |
| ultimul vers. Problema este ca: Nu stiu cat de esential este. | |
| = Adrian, | George Pașa [07.May.09 23:46] |
| Corect, Adrian. Și eu mă gândeam, înaintea postării, că e un joc poetic nereușit, care denaturează mesajul. Mulțumesc! | |
| = e fain | Mihai Constantin [07.May.09 23:54] |
| mi-a plăcut textul. faină și găselnița aia cu a uitat să vină. are forță așa cum e scrisă, deși pare spusă în șoaptă. îmi aduce aminte de o replică a lui dorel vișan (gardianul poreclit "dumnezeu") vs. ștefan iordache (petrini), în filmul "cel mai iubit dintre pământeni": hai mă! hai! scoală! ș i t r e z e ș t e - l ș i p e ă l a l a l t !" :) | |
| = * * * Surâsul subțire al poetului | Călin Sămărghițan [08.May.09 00:47] |
| Atunci când simți, doar ți se pare ”că știi de ce și unde”. Nu poți să spui lucrurilor pe nume, iar masca trebuie să o porți neapărat. Surâsul acesta ”de complezență”, masca aceasta pe care trebuie să o porți înspre lume ca să pari al lumii, devine salvatoare pentru poet, pentru ceea ce el ascunde în spatele sternului. George Pașa nu măsoară tensiunea din spatele fisurii, pentru că ea nu poate fi pusă în cuvinte. El nu scrie despre ”surâsul” afișat, căci ”surâsul” acela este un soi de ambalaj și carte de identitate. El însă scrie despre ceea ce umple ”costumul de lemn” pe care trebuie să-l îmbraci ca să pari al lumii. Și doar în ”nasture” mai stă atunci echilibrul fragil. O, liniștea! Cât de mare efect are acel vertical ”a uitat să vină”, de parcă coboară de-a dreptul în abis, găselniță, da, poetică amară, parcă o simți strecurându-se printre limbă și cerul gurii, sâsâit prelung al unei așteptări. E placa turnantă a poeziei. A pre-simțirii. Poetul e un exilat ”într-un costum de lemn”, poetul e un paria, poetul e cel care așteaptă atunci când toți culeg, el nu are inimă pentru că nu are voie să aibă inimă, căci inima lui e ”prelungită în alții”. El e fisura unei conducte prin care toți aleargă nebuni. El e supapa de presiune a lumii, și de aceea el nu are voie să aibă inimă. Aceasta e ”presimțirea” lui George Pașa, de aceea el este poet, căci scrie în litere un joc fluid al unei fizici abia ghicite. | |
| + pre-simțire | Ela Victoria Luca [08.May.09 00:53] |
| înaintea discursului cred că există tensiunile care-l crează, așa cum tensiunile dintre zgomote, niciodată pe verticală însă, acolo este liniștea, cea care între-taie totul. complezența, pre-fabricarea emoției, senzația de forțare a oricărei tresăriri. și indiferent ce se deschide-închide, indiferent dacă e o inimă sau pre-lungii care ies din ea, autorul o lasă tăcerii. nu știu ce o fost cu nasturele cela, cu acel costum de lemn, pe mine m-o dus cu gândul la pinocchio. la obiectele-cuvinte încă neînsuflețite. și trecerea prin burta balenei-text. iar tatăl-autor îi dă suflul. plăcută atmosfera aici. ela | |
| = O | ciutura carmen luminita [08.May.09 07:22] |
| sugestie doar, insinuare subtilă, abandon în alții pentru ca regăsirea să fie mai plină de bucurie,"costumul de lemn" ajută la transcedere, are viață are puterea de a susține , ar fi ideal să avem fiecare din noi unul, cu stimă,L | |
| = . | nica mădălina [08.May.09 08:40] |
| despartirea in silabe din ultimul vers, adaugata scrisului pe verticala anterior, e deja prea mult artificiu de forma in unul si acelasi text. temporizarea verbului din final este oricum implicita, se simte linistirea, prin simpla lectura a intregului. asadar mie una mi a cam batut la ochi silabisirea. si nu de bine. | |
| = nesimțire | Cozmescu Valentin [08.May.09 14:47] |
| oare tu îți înțelegi poezia ? căci eu, în nesimțirea mea puțin precoce, nu pricep decât o singura silabă, și aia frântă ("-i" de după acel insipid "nu"). chiar aș fi vrut să mă duci nicăieri și să ne întâlnim acolo pentru a putea recupera împreună ceea ce n-am pierdut vreodată. Sper să nu ajungi doar poet. Ar fi păcat de prea-plinul care-ți stă la dispoziție. | |
| = Lemn peste tot | razvan rachieriu [08.May.09 15:04] |
| Te-ai îmbrăcat într-un “costum de lemn”, sufletul s-a înveșmântat într-o liniște de lemn, inima de lemn pulsează tăceri de lemn, tu te-ai strecurat într-o poezie de lemn, iar ceilalți nu sunt decât reprezentarea conștiinței tale într-o realitate înlemnită. PS : Poate am exagerat repetiția cuvântului “lemn”. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.May.09 21:11] |
| George, cadru, imagine, detasare. frumos lucrat! n.b. fara:de complezență si...fara: în alții | |
| = Răspunsuri | George Pașa [09.May.09 23:32] |
| Mihai, s-ar putea zice și cum spui tu, deși e cam forțată comparația vocii poetice de aici cu aceea a temnicerului. Știu la ce te-ai referit, în acel sens îți dau dreptate, deși nu m-am gândit la așa ceva. Da, Călin, ai realizat o analiză interesantă, dovedind o bună cunoaștere a imaginarului poetic, a ideaticii din poeziile mele. Ela, în ceea ce privește strofa a doua, interpretarea ta e într-o cheie posibilă, chiar dacă intenția creatoare a fost alta, nu prea departe de... Carmen-Luminița. "costumul de lemn" ne va înveli pe toți în cea din urmă gară. Mădălina, ai un ochi critic atent. Așa e, și eu m-am gândit, la vreo câteva minute după scriere, că acea temporizare din final nu e necesară. Dacă n-ar fi venit această recomandare, greu previzibilă pentru mine, aș fi modificat în cel mult două zile, fără să-mi spună altcineva. Valentin, în primul rând, "-i" de acolo nu e singur într-o silabă. Dar de ai înțeles pe acel "i" (deși mi-e greu să cred), e suficient pentru a merge mai departe. Eu am spus și altădată că vreau să fiu în primul rând om. Răzvan, cred că ai exagerat acum. Doar "înlemnirea" definitivă ar putea fi de aici; în rest, e viață. Petruț, nu pot elimina acele cuvinte. Dacă vei citi cu atenție, îți vei da seama de ce. Vă mulțumesc tuturor pentru semnele voastre de lectură! George Pașa | |
| = fără tradiție | Zainel Emilia [17.May.09 22:01] |
| prea multe idei pentru a contura o coajă de copac...mentalitate 2009, mai exact cu stimă, eNz. | |