= Pericle | Liviu-Ioan Muresan [25.Apr.09 19:44] |
Un deosebit început al textului, apoi cursivă paralela. Dragostea ca un sfîrșit al unei lumi. Așa l-am înțeles. Cu stimă, LIM. | |
= semn... | Teodor Dume [25.Apr.09 20:33] |
un titlu deosebit și multă profunzime aici *suntem unul în fața celuilalt el sfârșitul acesta ultim ne face o reverență cu picioarele din față îndoite asemenea unui armăsar de rasă eu nu vreau în ciuda tuturor evidențelor să faci altceva nu vreau să faci decât ce te-am învățat în ultima lecție de echitație cosmică chiar dacă acolo în arenă este prezent și altcineva* mă bucur c-am lecturat un text construit pe o coloană solidă iau cu mine întrebarea cu prietenie, teodor dume, | |
= comentariu | Carmen-Manuela Macelaru [25.Apr.09 22:08] |
Față-n față cu persoana iubită, apocalipsa pândește, de fapt e mereu prezentă, se simte în aer, o briză cosmică de iubire nemaiîntâlnită. Remarc începutul, care nu anunța un poem de dragoste așa cum era încadrat, dar pe măsura citirii găsesc un spectacol, noroc că aici nu e nevoie de bilet. „oasele vechilor reptile s-au scurs prin noi într-o direcție necunoscută „, este versul care duce într-o direcție nouă poemul, apoi echitația duce spre altă ieșire din firesc. Aș spune un poem neobișnuit, o idee remarcabilă. mcm | |
= plopeanu-lumea | Nache Mamier Angela [26.Apr.09 16:11] |
"oasele vechilor reptile s-au scurs prin noi într-o directie necunoscuta" "astfel se petrec lucrurile/la sfarsitul lumii... "sânii galopului" "sfârsitul acesta ultim ne face o reverenta cu picioarele din fata îndoite..." "si ne mai întrebam daca disparitia noastra îi este cometa" un poem iluminat ,care priveste cosimic viata si sfarsitul(de orice fel) în fata poezie grea de sensuri ,temerara ,care elogiaza atât ^nceputul cât si sfarsitul ,caci viata include moartea,începe cu moartea ,se continua prin ea... totul se petrece atât de repede încât abia avem tip sa întelegem mecanismele universului,dar ce fericire sa acceptam din ce în ce mai senini sfârsitul ,semn ca nu am traitdegeaba,am ajuns la întelesul ca moartea nu este un RAU ci o parte a spectacolului fascinant al Lumii poet care citeste existenta ,VEDE din ce în ce în cartea imensitatii... ascet, ermit ,filozof ,om plenar ,nichita stanescu nu poate fi decât bienheureux de un asemenea gânditor... | |