| = aproape, foarte aproape | Alberto M. Popesco [22.Apr.09 18:13] |
| fluture alb - viața fluturele negru - moartea cu 2 poticneli minore îmi place poemul. cele 2 poticneli: cuburi de azur și vântul soarelui. cuburi de azur = cerul prin fereastra salonului? vântul soarelui=? amical | |
| + Remarcabil | Ioana Geacăr [22.Apr.09 18:37] |
| Dintre toate poemele postate aici, acesta îmi place mai mult. Că e mai puțin metaforizat, cu o expresie simplă, concretă, aproape cinematografică, cu poveste. Nu mă deranjează acest detaliu-simbol, "un fluture negru îmbrățișează un fluture alb", poți să-l iei si ca fapt real. E delicat, elementul care declanșează emoția, fiorul care-ncrețește suprafața. | |
| = literal și simbolic | Tudor Cristea [22.Apr.09 18:38] |
| Alberto, Ai un mod interesant de a aprecia textele poetice, încercând să interpretezi literal ceea ce ar trebui înțeles la modul simbolic și metaforic. Poezia (o sublinia încă Macedonski!) are logica ei, care e (sau pare) ilogică. Tu vrei să înțelegi și ceea ce ține de mister. "Cuburile de azur" nu sunt ceea ce ți se pare, ci cu totul altceva. Ar fi ridicol să încerc să-ți spun ce sunt! Dar îți mulțumesc pentru faptul că m-ai citit și mă bucur că ți-a plăcut (cu rezervele respective) acest text. | |
| = prozaism...salutar | Tudor Cristea [22.Apr.09 18:47] |
| Sunt de acord, Ioana, înțelegând și grila ta de lectură, care implică gustul pentru un salutar prozaism. Mulțumesc, însă, cu deosebire, pentru aprecierea superlativă, poate prea generoasă... | |
| = Ultima îmbrățișare | Mariana Rogoz Stratulat [22.Apr.09 19:39] |
Sublimă clipa de iubire suspendată la granița dintre viață și moarte! Fluturii - insecte efemere, oamenii - ființe trecătoare! Simplu și dureros! Rămâne însă eterna dragoste! | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [22.Apr.09 20:05] |
| Tudor, am citit cu placere. un pohem bun. forta, atmosfera, miraj. poate mai lucrezi la constructie... sugestie: fara ultima parte în fiecare un fluture negru îmbrățișează un fluture alb. Vântul soarelui le alungă cenușile. Dar el nu aude nimic: doarme pe piatra umedă cu prietenie, | |
| = mult peste alb | Plopeanu Petrache [22.Apr.09 20:29] |
| ...iar la final fluturele alb moare sub apăsarea celui negru...prim parte este altceva, mult peste alb! Cu stimă PP | |
| + părere | Liviu Nanu [22.Apr.09 20:39] |
| Este un poem pe cît de simplu, pe atît de profund. Reușește în puține versuri să genereze o emoție. Un exemplu de sublimare, unde totul pare să fie la locul său, nimic mai mult, nimic mai puțin. Voi reveni cu plăcere pe textele dumneavoastră. cu scuze pentru deranj, al 217-lea cititor, anton | |
| + un text poetic elaborat | Tudor Negoescu [22.Apr.09 20:46] |
| Citind (de cîteva ori) Dragoste, am avut plăcerea să descopăr un text poetic elaborat, cel puțin ca atitudine estetică și retorică. Îmi pare că simbolistica acestui text ''mustește'' de elemente extrase din recuzita expresionismului și, mai mult, că autorul a trecut cu un real folos prin școala expresionismului german. Astfel, actantul liric propus de Tudor Cristea încearcă să opună misterului apăsător al morții ''vitalismul'' unui sentiment mult mai puternic: dragostea pentru ființa iubită. Oricum, un text demn de a fi recomandat! | |
| = Tudor Cristea | Liviu-Ioan Muresan [22.Apr.09 20:58] |
| Am remarcat poezia dumneavoastră datorită comentariilor anterioare. Și nu îmi pare rău. Am remarcat ceea ce aș numi cu adevărat poezie. Cuvinte simple, aparținînd masei vocabularului, trezind sentimente profunde. Realitatea nu alătură în aceeși cameră de spital bărbatul și femeia, lejeritatea poetică o face. Persoane cu înțelegerea poeticului au remarcat, pe bună drepate, textul. Primiți și virtuala mea steluță. Cu mare plăcere, LIM. | |
| = Felicitari | Marin Gherman [22.Apr.09 22:02] |
| Poezia mi-a placut foarte mult, mai ales formula poetică "un fluture negru îmbrățișează un fluture alb". Aceasta îmbinare de cuvinte conține o mulțime de sensuri și viziuni. Nu conteaza ceea ce-ai avut in vedere, conteaza ceea ce-a inteles fiecare cititor in parte. | |
| = împotrivind vinovată...culoarea iubirii... | ioana matei [23.Apr.09 06:31] |
| "un fluture negru îmbrățișează un fluture alb." un foarte înalt poem de "Dragoste" ...ce cheamă tăcerea...prea târziu?... | |
| = o viziune a unui poem magnific | Alina Manole [23.Apr.09 12:56] |
| Un poem pentru yin și yang, o imagine în care desigur camera de spital e un cerc în plan, o sferă în spațiul imaginației și, de ce nu, al lumii reale: fluturele alb, la fel de efemer ca și cel negru; bărbatul, vertical, așezat de autor o fereastră nici închisă, nici deschisă (simbolistica lui "nici îmbrăcată, nici dezbrăcată"), femeia, așezată orizontal, primind, precum toate cele yin, "cuburi de azur" și nu oricum, ci în vene - un drum direct spre inima prin care trece axisul vertical al yang -, cuburi aici și sfere în ceruri, tocmai de aceea "de azur". "Dar el nu aude nimic" pentru că are ochiul și urechea întoarse înăuntru, spre Adevărul Ultim, de aceea el "doarme", dar, în esență, veghează precum cerbul grădina în mijlocul căreia se află o "casă" (= "spitalul municipal"), cu siguranță, albă. O viziune hiperboreeană a Thulei, ascunsă ochiului: "dragoste" aici, iubire primordială cândva. Desigur că am imaginat, pornind de la fiecare vers al poemului. Dar, de ce nu, posibile simboluri așezate în vers, voit sau culese din subconștient, de către autor. | |
| = De ce nu aude? | Nicolae Diaconescu [23.Apr.09 20:58] |
| 1. Fluture alb, fluture negru, viață, moarte! Aceasta este condiția umană, totuși splendoarea vieții este, prin ea însăși, o bucurie fără măsură."Dar el nu aude nimic..." Este împotriva firii să nu auzi, dacă ești viu. Sau se imaginează condiția unui mort viu?! întrucât viața fără iubire,chiar și sub aripa morții, nu este trăire omenească. 2.Aș dori să știu cum se numește volumul pe care l-ai scris( a fost o surpriză pentru mine), l-am cumpărat cu foarte mulți ani în urmă, legat de moartea unor persoane apropiate, ceva cu sâmbăta? Aș putea să-l caut printre cărțile pe care le am dar ar dura destul...L-ai scris înainte de 89, poate că titlul nu este cel menționat. | |
| = imi cer iertare... | ioana matei [23.Apr.09 21:17] |
| pentru impolitetea unei nevoi imperioase de a-i spune ceva din mine altui comentator...Nicolae!...eu cred ca asta este o foarte frumoasa si *grea* de iubire declaratie de dragoste...de ce?...ea pleaca...iar el se intalneste cu pierderea...unei frumuseti nepretuite...si de nu-i asa, Doamne, ce ma mai bucur!!! | |
| = Ioana, | Tudor Cristea [23.Apr.09 22:04] |
| Ioana, mă bucur ca textul meu e un text deschis. De ce să-l cenzuram pe Nicolae? Deși cred ca tu ai dreptate. Sau eu (cel pe care voi, care propuneți interpretări, îl măguliți, dar îl și derutați; ceea ce este chiar ce aștepta...). Dar voiam sa-ți mai spun ceva: de câte ori îți întâlnesc numele, îmi amintesc că Alex Ștefănescu, știutul critic, coleg și prieten al meu, a tipărit, prin anii 69-70, cand eram studenți și încercam marea cu degetul la revistele literare (puține, dar dătătoare de statut literar!) ale vremii, în "România literară", la rubrica lui Geo Dumitrescu ("Poșta redacției"), doua sau trei grupaje lirice, semnate IOANA MATEI. Geo Dumitrescu a fost dezamăgit de cacealma, Alex a încasat, totuși, niște bani (se plăteau, pe atunci, textele publicate, eu însumi am încasat, în 1989, pe romanul "Porțile verii", o suma suficientă pentru a-mi cumpăra o mașină "Dacia"), dar n-a mai scris poezie; reține, te rog, informația, ca pe un fapt de istorie literară... Mulțumesc pentru lectură și înțelegere. | |
| = Nicolae, | Tudor Cristea [23.Apr.09 22:15] |
| e posibil sa fie vorba despre un volum al lui Valeriu Cristea. Scriind, în "România literară", despre o carte a mea, criticul Gh. Grigurcu îl cita pe Cornel Regman, care vorbea despre productivitatea numelui Cristea în critica literară - Valeriu, Dan, Radu Călin, Tudor...Lasându-l în afara discuției pe Theodor Hristea, lingvistul, cu care unii ageamii mă mai confundă...Volumele mele sunt, cu exactitate, cele indicate în biografie. Mulțumesc pentru lectură și comentariu. | |
| = semne... | ioana matei [23.Apr.09 23:09] |
| ma bucur sa aflu despre neintamplatoare... intalniri...absolut fabuloase...tie, cititorule, iti fac o marturisire!...l-am auzit pe alex stefanescu (indiscutabil, un om, un om valoros si important pentru ascultarile noastre (eu asa cred!))...el chiar spunea (intamplator, urmarind TV CULTURAL, lucru ce , recunosc, nu prea-mi sta in FIRE!) ca... a sensibilizat... prin...farmecul reclamat de feminin al unei astfel de...interpelari...mare mi-a fost bucuria!...dar... | |
| = + (daca s-ar putea) | Aurelia Cojocaru [23.Apr.09 23:28] |
| Domnule Cristea, iata, trec si eu pe langa poem, cu o * (steluta) imaginara. Am iubit "fluturele miop" al lui Brumaru(e totusi foarte crud cu fluturii uneori), dar mi-a fost dat sa vad, in poemul acesta, un altfel (alt fel) de fluture, fluture trist, fluture al implacabilului si al ireversibilului, imbratisand (de teama? sau pur si simplu ca semn al fatalitatii?) un alt fluture, poate umbra sa... Percutanta formula. Mes felicitations, | |
| = tudor c-nou | Nache Mamier Angela [24.Apr.09 09:34] |
| un text NOU,inovator, care propune ca pretext un subiect destul de "ocolit",(suferinta,vârsta) si concluziile demne ,filozofice care ilumineaza imnic viata în toata splendoarea ei trecatoare finalul "explica" totul ,este un poem transcendent,care depaseste prozaismul cotidian,îl transfigureaza | |
| = b - w | Mihai Constantin [24.Apr.09 13:17] |
| pe mine nu mă deranjează clișeul viață - moarte / fluture alb - fluture negru / bărbat - femeie etc. și marii regizori folosesc astfel de imagini simple & puternice, întipărite deja în memoria noastră colectivă. chiar dacă sunt niște clișee. dar sunt de bun gust & încă au forță. deci mai pot fi folosite, încă. e un text frumos, felicitări. | |
| = poezie ki-duk-iană | ioan ravel [24.Apr.09 13:58] |
| parca revad secvente din ultimul film al lui kim ki-duk, bi-mong aka dream! frumos construita poezia pe aceasta simbolistica orientala! numai bine! | |
| = felicitari | ioan forgaci [27.Apr.09 01:49] |
| e o poezie interesanta, cu substrat , trebuie citita si inteleasa in modul cel mai simplu, pentru ca totdeauna lucrurile simple au fost si vor fi cele care vor dainui. Felicitari | |
| = cititorilor! | Tudor Cristea [04.May.09 20:10] |
| Va mulțumesc tuturor pentru lectura și pentru comentarii. Le mulțumesc și celor care doar au citit, ei sunt la fel de importanți pentru mine. E important că atâția iubitori de poezie și poeți își găsesc timp pentru a citi. Și, mai ales, ca sunt preocupați de poezie, că trăiesc (mă tem de vorbele mari!) întru poezie. | |
| = Reusit si frumos inchegat. | Iustina Daniela Cucu [09.May.09 16:38] |
| Foarte frumos poem, care nu stiu de ce imi aminteste de un film clasic alb-negru care a insemnat ceva in cultura cinematografica, si anume Casablanca. | |
| = Fluturi în stomac | Monica Palade [04.Jun.09 23:00] |
| și clișeele au la urma urmei rădăcini în realitate. declar că îmi place poezia, fiindcă lucrurilor simple nu le trebuie cuvinte prea greoaie ca să aibă efect. fluturii descriu în cazul de fața împlinirea dragostei pe alte planuri. nu-mi explic de ce mi-au rămas în cap ultimile 4 versuri... | |
| = poem pictat | Constantin Severin [24.Jul.09 10:11] |
| Superba viziunea si extrem de picturala... | |
| = asociatia vant si cenusa | Alexandru Draghici [15.Nov.10 18:56] |
| poem reusit, dar cumva pe alocuri cu o suprafata de proza. Versurile: "Vântul soarelui le alungă cenușile." mi se par uzate, Vantul soarelui... asociatia vant si cenusa... pacat de final. In mod fericit poemul se salveaza prin "Dar el nu aude nimic: doarme pe piatra umedă." | |