| = speedboat cult-ure | Laurențiu Ion [15.Apr.09 09:37] |
| s-ar fi putut trece peste, dar nici cu un unghi favorabil, nici cu o viteză mare atitudinea nu se poate rezuma de la un punct spre altul eu zic: transport - destinație destinație - transport gândește-te la destinație ca la punctul ăla Z și la transport ca la un mijloc metodă, nu sunt 2 puncte, lipsește primul și eu îl văd ca fiind Atitudinea anyway, e altceva față de ce se scrie pe aici ai potențial, conștiință și de unde potențialul, de acolo și resursele șă știi că eu te sprijin în tot ceea ce vei scrie de acum încolo | |
| = principii prime | Veronica Valeanu [15.Apr.09 11:01] |
| Laurentiu, atitudinea e ceva constientizat, eu am vrut sa redau inconstientul, pulsiunile. am ales sa pun pe harta textul intr-un ca-si-cum tubular (canalul de o fractiune de secunda dintre autor si cititorul implicat), de fapt tema e metafizicul scriiturii. o sa punctez intr-un alt articol si ce e dincolo de acest metafizic. tirul scriiturii e pertinenta, semnificatia secunda, care o smulge din prima ancorare. polaritatile, problemele cardinale, sedimentarile,abdicarea de la piedestal urmeaza in curand.a fost aici o mica teorie a principiilor prime de coagulare. traseul are la prima vedere doar distanta intre a-z, dar de fapt nu denota decat mutatia din interior. tu stii foarte bine asta. faptul ca ma sustii tinde sa-mi dea un echilibru la aceasta echilibristica riscata aici. multe, multe multumiri. Veronica | |
| + Autostrăzile pe care nu le avem, sau scriitura pe care o avem din plin | Călin Sămărghițan [24.Apr.09 09:44] |
| ... sau apologia șoferului de tir. Foarte reușită analogie și un eseu de mare efect, atât epistemic dar, și aici excelează, stilistic. N-am mai citit până acum despre "aroganța scriiturii", dar văzând cum vine tirul, îmi dau seama că numai așa mi-ar fi plăcut să mi-o imaginez. Întoarcerea oglinzii retrovizoare spre sine însuși este punctul de turnură. Îmi confirmă și mie, prin acea "experiență mistică", unele lucruri legate de conceptul de oglindă. Și de ce vechile popoare spun că-ți fură sufletul. Iar în definirea "rostului oboselii" conducătorului de tir, ești de-a dreptul exuperyană, iar aici eu scot pălăria. Eseul are viziune, dar mai ales un stil, aș spune profesionist, al discursului. Cele trei vehicule arhetipale, dacă e ideea ta, trebuie să le pui sub licență. La final, pentru că e aiurea să te ridici în picioare și să aplauzi, nu-mi rămâne decât să bat cu tocul de scris în masă. E clar, nu mai ai cum să mă pierzi ca cititor. E text chiar de recomandat, dar dacă aș face-o, aș fi pe loc suspectat de cras subiectivism. Doar eu știu că nu e așa. Pentru cârcotași aș semnala doar comentariul meu din 14 aprilie, deci înainte de a mă comenta dumneata, la "Tabu-la rasa", când, Săptămâna Mare fiind, numai de comentarii elaborate nu aveam timp. Nu m-am înșelat la primele două texte, dar așa e ardeleanu', stă și cugetă prea mult, și când să dea steaua, a trecut trenul. Eu tot ți-o dau. Știu, am rămas dator să-ți spun ce m-a adus în pagina ta. Dar asta, chiar că n-o va mai crede nimeni. | |
| = . | Petru Teodor [24.Apr.09 14:35] |
| Plăcerea condusului a încercat-o mai întâi Dumnezeu, când a scris, cu oglinda lui retrovizoare pe șosea (încărcătura auctorială a tirului), cele trei vehicule, apoi le-a lăsat să Îl depășească pentru a așterne ele drumul în fața sa. Un drum pe care-l dorea înlăuntru. Dându-și seama că-i atât de mare, atât de singur, Dumnezeu s-a dorit mic, mărunt, umil, dar iubit de toată făptura ce izvora din El. Imitându-L, omul a scris cu tot ce putea scrie, inclusiv cu propriul sânge, dar nu a reușit să copieze acea umilință, pe care măruntimea sa a considerat-o inacceptabilă. Despre acest refuz se vorbește in textul de mai sus. Se va privi slab, costeliv, uscat, fără apă ce s-o dăruie izvoarelor, oglinda îi va soarbe ființa, foile vor absorbi respirația, și îl vor vărsa asemeni unei bile amare. Murdar, nu-și va mai aparține, pentru că nu va mai vedea nici puritatea, nici impuritatea nici sacrul-profanul, nici nimic, ci doar un trup gol. Partea de critică: - dintr-o privire nu se naște un mit, oricât ai lărgi privirea; - va afla rostul oboselii lui (aici pot privi și de ici și de dincolo - 1. fuga de moarte, indiferent de forma ei; sau 2. oboseala necesară somnului de veci); dar nici 1 si nici 2 nu sunt scopuri ale vieții, ci bucuria drumului, cum bine spui mai jos. Foarte interesant modul cum o spui. Mi-a plăcut partea cu avertizare iconică (teribil de mult!). O mărturisire de atitudine în fața vietii, întradevăr. Se vede și inconștientul, dar nu este cel pregnant. Poate în altă scriitură... (:)) cu respect, pt. P.S.: un pas mare peste o lăcustă mică, domnule Călin Sămărghițan [ :) ]; vă mulțumesc pentru atenția ce o acordați celor mărunte. | |
| = Pt Calin Samarghitan | Veronica Valeanu [24.Apr.09 20:52] |
| ma bucur atat de mult ca v-am prilejuit a moment of second intensity si o trecere. cele 3 categorii nu sunt licenta mea -purul, impurul si profanul- au fost clar delimitate inaintea mea de Radu Surdulescu in Critica mitic-arhetipala, o lectura care m-a marcat acum un timp, a coincis cu o perioada personala a vietii mele marcata de gnosticism. eu am preluat aceste elemente pe care el le aborda dpdv al functiei mitului dimpreuna cu religiosul si le-am transplantat pe pattern-ul scriiturii. va multumesc pentru unghiul viu in care ati ramas. | |
| = Pt Petru Teodor | Veronica Valeanu [24.Apr.09 21:27] |
| va trebui sa va raspund la partea cu privirea, chiar si cu sens abstract. intai sa face deosebirea intre imagine si perceptie imaginea ascunde neantul obiectului, perceptia arata, introduce in neantul obiectului (undeva egaleaza intensitatea ideii) si apropo de imagini, inconstientul e aici reprezentabil grafic prin punctul de fuga. imaginea e moarta (deci si unghiul), perceptia e vie (deci inviaza) cum? prin pierderea cunostintei/cunoasterii, prin transa va multumesc pt slalom, permisul de conducere va apartine! | |
| = . | Veronica Valeanu [22.Mar.10 17:48] |
| nu cred ca tine de ingrediente asa de mult multumesc insa de lectura, Anni-Lorei. VV | |
| = analiza | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.10 19:57] |
| acest text este o analiza a tezelor filosofice transcendind in timpul nostru ajunge sa reflecteze asupra tezelor moderne adica "sarea in bucate" ---- si cred ca stie toata lumea ce este ...in nici un caz off topic | |