| = & | Marina Nicolaev [03.Apr.09 11:35] |
| Ultimele două strofe par din alt poem, mult mai aproape de osatura ideatică tip PB. Dă impresia unui experiment, unei improvizații în căutarea propriului ecou. Deosebite: "eu stau nemișcat până vin încet cuvintele mă gândesc la struguri la câmpii la gutui încă nu știu de ce mă privești tocmai când în ochi am frunze arse și revin la orașul necunoscut în care când vreau să te ating îmi intră prin degete liniștea" | |
| = străin | paul blaj [03.Apr.09 11:57] |
| într-un București periferic, într-o cameră nemobilată, doar sunetele unui radio și zgomotele nocturne străine pe fondul unui radio și a unui prieten care vorbește, vorbește, moare vorbind în noapte... nici nu mai știu ce e tipic mie, noroc cu prietenii buni, mulțumesc Marina | |
| = Blaj -frisson du vécu... | Nache Mamier Angela [03.Apr.09 13:53] |
| poem novator ,care nu sare brutal la experiment dar firul e foarte întins , vibreaza ,e gata sa explodeze se anunta o înoire ceva foarte angajat ,o apropiere de un câmp mai social al poeziei,mai putin intimist pe fondul unui umanism complex care nu cedeaza nici disperari nici iluziilor caci viata fermenteaza în cuvintele acestui poem cu intensitate adevar ,justete,sinceritate un anumit recul dau ao frumusete stranie mai ales spre finalul en force... | |