| = sensibilitate | Ioana Geier [19.Mar.09 15:00] |
| Sunt poeme prin care nu pot trece oricum, pentru ca ele ma trezesc, ma indeamna la reflectie imediata. Un astfel de exemplu este poemul de fatza, scris intr-o nota de sensibilitate feminina. Cu simpatie, Jo | |
| = fratele în dantela memoriei | Doru Dorian David [19.Mar.09 15:23] |
| Un poem pios de la suflet prin suflet la suflet/ da viata... si acele margini care ne strang! uneori plecarea este o solutie... mai greul isi lasa umerii pe cei care raman! un gand bun! | |
| = ddr,ioana fraternels! | Nache Mamier Angela [19.Mar.09 15:33] |
| ddr si ioana îl înlocuiti, caci chiar si critice,cuvintele voastre "se scuza" dinainte de a fi pronuntate,de a nu face rau aproapelui deci ,duc lipsa de "frate"(nestinsa) deci va "adoptat" pe voi si pe unde mai pot... era de AUR ,se numea AURel si a plecat ,pentru ca inima sa prea mare l-a lasat,(mai tânar ca mine...) poezia refuza moartea,prelungeste viata cu încapatânare ,durere si neputinta ma întreb... | |
| = "am încrustat emoția ca un elogiu,ca o tandrețe prelinsă" | Afrodita Popescu [22.Mar.09 19:12] |
| durerea ne aduce în dantela memoriei lângă cei pe care i-am pierdut. trecutul cu porțile timpului gravate ne-a lasat goi, devalizați.las semnul meu cu stimă | |
| = in aducere aminte | Anni- Lorei Mainka [22.Mar.09 02:56] |
| o dedicatei nocturna | |
| = ani:anima | Nache Mamier Angela [22.Mar.09 08:50] |
| merci pentru acest cuvânt inimos si solidar... | |
| = ani:anima | Nache Mamier Angela [22.Mar.09 08:50] |
| merci pentru acest cuvânt inimos si solidar... | |
| = *** | Marina Nicolaev [22.Mar.09 10:41] |
| Cei plecați de lângă noi rămân însă în "dantela memoriei" (o metaforă de rară sensibilitate!), parte din viața noastră; incandescenți ne leagănă amintirile în priveghiul nostalgiei "pe porțile timpului am gravat/foamea, poemul de grație-", macerând oceanele tandre nesfârșite ce-au luminat anii luminoși ai copilăriei. Au luat în ei toate supernovele, galaxiile fericirii le-au devorat devenind ei înșiși luminile până în adâncul singurătăților noastre. Și iată, fiecare ne purtăm dantelele feerice ale dispăruților, învăluiți în armura delicată a depărtării, cea care scutură, lustruiește, înseninează gândurile celorlalți. Încă mai avem puterea să-i purtăm în hainele văzduhurilor pentru că "am încrustat emoția ca un elogiu" în așteptarea vremelnică de "pe celălalt mal/al fluviului desemnat..." . Încă mai avem puterea să respirăm aerul absenței lor. Încă. | |
| = moartea | Nache Mamier Angela [22.Mar.09 12:46] |
| marina,ma "reacoperi "de alta perdea de lacrimi lectura ta este atenta si deloc indiferenta la profunzimea actelor vietii (dintre care Moartea este cel mai crunt si mereu neobisnuit,caci aproape ca nu exista nici o frontiera între viata si moarte) ar trebui sa reaiau lectura filozoflor care ne spun ca suntem inteligenti cu adevarat, abia când am reusit sa atingem un prag de unde moartea se asteapta cu seninatate eu mai am un drum lung pâna acolo | |
| = sensibilitate | radun gabor [22.Mar.09 16:02] |
| Vad multa sensibilitate si multa durere in acest text. Trebuie sa stim, ca moartea nu este urata, nici hada, nici logodnica, nici alba sau neagra. Ea este doar o trecere unica spre ,,o tacere'' individuala… Cu mult respect, Radun. | |
| = rămîne fluviul de semnat... | iarina copuzaru [29.Mar.09 02:20] |
| Vreau doar să las un semn pentru emoția încrustată. Chiar firesc, fluviul desemnat întristează, acoperă cuvintele noastre... Ei, dar să ne bucurăm acum de poezie, că de asta am venit și o să mai vin:) | |