| = seara cuvântului ce mântuiește | Doru Dorian David [14.Mar.09 20:30] |
| am avut intetia sa selectez, sa rup din poem cateva randuri... dar n-am reusit; obsev clar ca poezia nu poate fi nici moderna, nici clasica nici limitata de conjuctural! ma bucur sa imi reamintesc ca poezia nu poate a fi locuita de generatii ci de un suflet peren mereu tanar si prezent! un gand bun poete! PS printre multele discutii avute... am constatat ca poezia poate sa mantuiasca dar si sa ucida! | |
| + poetica | Dana Stefan [14.Mar.09 21:15] |
| daca iau titlul ca parte din poem, si trebuie sa-l iau aici in considerare, amarul se preface in amar fara rost, pentru ca vreau flori aici in oala ta din lut. ele vor deveni asa, treceri florale in lumina divina.. sensibil poemul tau, pentru ca tu esti dintre aceia care invarti spirale rosii de opt ori in jurul ulciorului. asa se lumineaza lumea... intrati in acest poem, suntem sub semnul optului. optul acela care invirte roata in centrul Universului! Forma Templului si numarul Inteleptilor e intelepciunea infnita cu nenumaratele forme care se afla in centrul oricarui efort spiritual.. nu pot crede ca se poate muri din poezia aceasta, si dovada, uite, ma reintorc, e insusi titlul pe care l-ai ales. instelez acest poem, tocmai datorita zborului inalt, seara cuvântului ce mântuiește, cuvinte ce confera adevarata forta poemului, prin insasi poetica celor cateva cuvinte, asezate de la un bun inceput, ca o profesiune de credinta. Linea | |
| = gânduri-povești | Plopeanu Petrache [14.Mar.09 21:57] |
| Așa se petrec lucrurile George cu toate gândurile noastre. Le așezăm undeva să se odihnească, ele se transformă încet, încet în povești și când le reîntâlnim nu mai încap în noi. Cei mai mulți nici nu le mai recunosc, puțini le oferă iluzia începutului. Cu multă adâncire și prietenie PP | |
| = autoportret cu rană | Ioan-Mircea Popovici [15.Mar.09 12:06] |
| povestea nu mai încape în rană. așa cred că autoportretul trăiește mai viu... | |
| = Răspunsuri | George Pașa [15.Mar.09 12:08] |
| Doru, discuția ar fi lungă, atât în ceea ce privește actualitatea unei poezii, cât și mântuirea sau nu prin cuvinte. Cred că Dumnezeu ne-a lăsat această opțiune: să alegem cuvântul care înalță și construiește, parte din Creația Sa, și să ne ferim de ucid în alții sau în tine omenescul. Dana, e un comentariu sensibil și inteligent, pentru care, de-ar fi posibil, ți-aș acorda toate stelele de pe cer. În ceea ce privește poezia mea, mă bucur că se ridică la înălțimea exigenței tale și nu voi mai deveni și acum demolatorul propriei creații. Petrache, ideal ar fi să oferim atât poveștii, parte din cuvânt, cât și întregului, adevărata lor splendoare. Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri, gânduri, încurajare. Cu respect, George Pașa | |
| = Ioan-Mircea, | George Pașa [15.Mar.09 12:11] |
| Comentariul tău a devenit vizibil după ce am scris comentariul de răspuns. Da, de m-aș fi gândit la un autoportret, sugestia ta ar fi fost bună. Apreciez totuși unghiul din care ai privit. Mulțumesc! Cu aceeași stimă, george Pașa | |