| = ambiții | Dan Mureșan [02.Mar.09 10:02] |
| Ambițiile din acest text trădează autorul, iar raportarea sinelui autorului la mediul înconjurător este esențială existenței, supraviețuirii. | |
| = Poate mă ajuți! | florin otrocol [02.Mar.09 11:07] |
| Salutări Dane. Aș dori să mă lamurești vis-a-vis de natura ambițiilor, pentru a-ți putea răspunde. Cât despre raportarea sinelui, ai inutit bine. Mulțumesc de trecere. Florin O. | |
| = marginal | Ecaterina Bargan [02.Mar.09 22:54] |
| nu pot sti de unde apare sumbritatea finalitatilor intuite, asa cum nu pot intelege cind si cum apar acele momente de maxima inspiratie, ce nasc expresii demne de citat: "Într-un suflet golit de expresie, ecourile amintirilor se amestecă, iar Dumnezeu nu știe să țipe". echilibru, nebunie, suprasaturatie de perfectiune, intr-un fel și disperare, tendinta spre solitudine, dar mai ales renuntare. mi se pare unul dintre cele mai sincere texte, de aici mi se pare unul reusit. despre ambitii ma pot limita numai la dorinta perpetua de a patrunde in sufletele rigide, ideea pe care am mai intilnit-o i textele dumneavoastra, dar sub o alta forma. citez din memorie, parafrazind: "întrebările care m-au obsedat întotdeauna provin din dilemele legate de ceea ce nu aș putea deveni, dau cita puterea am ca sa refuz ceea ce mi se ofera...". iar aici: "Subconștientul își caută echilibrul în suflete în care al meu nu a intrat niciodată". e totusi depresiva inclinatia gindurilor. nu ma simt in masura sa ofer sfaturi, insa incercati sa priviti partea plina a paharului vietii. am citit cu placere. | |
| = Lipsit de viață | florin otrocol [03.Mar.09 00:32] |
| Sărut mâna, dominișoara Katy. Aș începe cu o întrebare (cu riscul de a fi considerat nepoliticos neoferind inițial răspunsul). Care sunt motivele confuziei între depresie și realism? Expresia "Câtă luciditatea, atâta dramă" mă definește. Gândiți-vă la dumneavoastră, luându-vă ca exemplu trăirile miezului nopții. Sunteți identică cu cea din cotidian? Răspundeți-vă singură, nu defluați public, pentru că întrebările mele nu au indecența provocărilor. Noaptea sunt eu. Acela pe care l-am educat să devină un spirit liber de orice consimțământ, de orice dependență. În cotidian sunt tributar societății, aplic pentru aceleași nevoi comune umanității. Noaptea sunt liber în simțire și expresie, neatins de "farmecul" vieții. Noaptea nu pot fi corupt de frumusețea mediocrității din semeni. Trăiesc prin mine, în mine, identic cu sclavii creației sau a pasiunilor reale. Sunt eliberat de prejudecăți. Sinceritatea mea ...!? Nu deține nimic metafizic, este doar libertatea cuvântului care-mi îmbracă afectul. Nu mi-e teamă că aș greși prin sinceritate și nici nu mi-e teamă de eventualele reacții, pentru că respect libertatea de gândire și expresie individuală, atâta vreme cât stă sub semnul aceleiași sinceritați. Deși remarc că nu se observă, sunt un optimist prin excelență, altfel nu aș putea explica servitutea de care dau dovadă când semenii (prieteni sau străini)îmi solicită ajutorul. Apreciez grija și gândurile dumneavoastră de bine. Reverență pentru trecere și gânduri. Florin O. | |