| = gesturi copii...gesturi bătrâni | Plopeanu Petrache [23.Feb.09 22:24] |
| Cercurile, Ela se întregesc și nu spun că noi nu am dori aceasta, ba uneori o dorim cu îndârjire, uneori tânjim după întregire, iar această întregire nu o fac, nici pe departe gesturile grandilocvente ci acelea mărunte, copiii gesturilor și nu bătrânii lor. Mă gândesc acum, că și gesturile au viața lor și ele trăiesc și pot fi așa cum am spus adineaori...copii... bătrâni... De aceea nu se uită așa de ușor urmele din corp...ne sunt prea mult legate de ființă Nu cred că mai trebuie să spun altceva decât ce a trebuit Cu stimă PP | |
| = . | Ecaterina Bargan [28.Feb.09 09:31] |
| mi-a placut mult strofa trei, cercul de comemorari si cutitul infipt in tacere, iernile ascunse, copilariile care primesc totul calduros si adevarul final. placuta lectura. | |
| = petrache, ecaterina | Ela Victoria Luca [28.Feb.09 19:41] |
| petrache, gesturile care nu trec, gesturile mici, cascadele pe care le căutăm, ceea ce avem în noi de când viaț. dar mai ales să nu fii doar refugiu pentru cineva, iar gesturile tale să fie praf inutil. fiindcă atunci numai tăcere. ecaterina, îmi închipui mereu cum e pentru un copil să încerce să prindă apa, să nu reușească, să se străduiască de fiecare dată, iar eșec șamd. neputința aceea. și cercurile de comemorări ale adultului, încercarea de prinde viața celui ce nu mai este. o altă neputință. mulțumesc frumos, ela | |