| = Taina | George Pașa [16.Feb.09 21:57] |
| Remarc aici un progres, adică un "salt" spre altceva. Exceptând o metaforă prea uzitată, "pântecul nopții", textul e în regulă, promite (re)apropierea de poezie. Mai ales prin forța persuasivă (în actul creației, autosugestivă) a repetării construcției "eu sunt..." Fără îndoială, e viață aici, așa cum spuneai într-un comentariu precedent, e și litaratură, aș adăuga eu. Nu cred că tu le vezi complementare. Și scrisul are propria sa viață, uneori propria sa moarte. P.s. Mă bucură faptul că am ocazia să scriu aici, uneori mai mult ca în pagina principală. Pentru că, de cele mai multe ori, vezi dincolo de cuvinte, ai simțul măsurii și, ca să răspund și la un subtitlu al unei poezii scrise de tine, bun simț. Mulțumesc, Ioana! | |
| = despre apropierea de...poezie...poezia din noi... | ioana matei [16.Feb.09 23:47] |
| și eu remarc aici un progres, George Pașa!...mulțumesc! | |
| = Tu ești | T. Constantin Georgescu [19.Feb.09 21:25] |
| Progres față de ce ? Față de cine ? Și de ce progres ? „Eu sunt” mereu… Că mă dezvălui mai mult sau mai puțin este altceva. Un om poate fi decriptat în orice condiții, în orice împrejurare. Aparența nu aparține celui „privit”, ci „privitorului”, calității „privirii” sale. Tu ești, te numești Ioana Matei… | |
| = poezia ca formă a dezvelirii de sine... | ioana matei [20.Feb.09 17:42] |
| voiam să *prind* în cuvinte miracolul ființării ...starea de *eu sunt* ca formă de revelație...ce nu ține cont de materie, de timp și de spațiu... starea de *eu sunt* ține de Sine, de neschimbator indiferent de trecerea clipelor peste noi...eu nu sunt un nume...eu nu sunt Ioana Matei...nu există *tu ești* decat ca formă de proiecție a privirii noastre asupra celuilalt...ca aparență...(asta pană la un punct, al adevaratei intalniri, pefect posibila!)...oare de cate ori fiecare dintre noi simte/iși aminteste ca *eu sunt*? ...si cat de mult dormim intr-o viața?...de aceea cred ca e foarte important sa ne oprim măcar uneori din goana dupa efemer să ne intoarcem in inima noastra si să ascultăm cum cineva sopteste acolo : eu sunt...eu sunt...eu sunt...si asta e minunat! mulțumesc mult, T.Constantin Georgescu!... cu prețuire, ioana matei | |
| = completare... | ioana matei [20.Feb.09 17:43] |
| iar despre progres, știe George Pașa... | |