Comentariile membrilor:

 =  compoziția
Dan Mureșan
[16.Feb.09 11:34]
Interesantă compoziția, deși pe alocuri, pozele derutează, abat de la lectură. Poemul e sugestiv, clar, imagini colorate. Frumos.

 =  semn nou
Ioan-Mircea Popovici
[16.Feb.09 16:12]
evident că imaginile le-am ales nu pentru a ilustra și nici pentru a completa. ele sunt elementele unui spațiu în care tonurile solare au rolul lor... mulțumesc de vizită cu acest semn nou




 =  Cel-care-este-și-știe
George Pașa
[17.Feb.09 12:28]
Locul gol și umbra de sub umbrelă... Și umbra aceasta "cu șolduri pline"... prilej de nostalgii, năluciri, reverii. Paharul a fost golit, urmează umplerea cu sine. Important e să vezi și partea cea plină:
"vei recunoaște întâmplarea
îți vei aduce aminte firul de iarbă
busola scoicii pierdute
deasupra plajei incinse
mâinile mele din norii de ploaie".
Nu știu ce e cu acel "bazard", sigur o invenție poetică: bazarul din hazard? sau... altceva?
Cred că iluzia e numai dincoace de zid, un timp. Apoi își ia umbrela și pleacă dincolo de... Pe trepte rămâne umbra cu umbrelă. Personajul e mai viu decât timpul, își are propriul arhetip în Tymp. De aceea "doare fiecare clipă din Tympul pierdut". Trebuia să se întâmple (hazardul lucrează uneori prin contrariul său): "Yames de șase".
Finalul e cel mai sensibil, acolo sunt lăsate la vedere toate împlinirile. pentru că totul se va reordona din propria-i risipire.

Doar un punct de vedere, dintr-un țărm iluzoriu.

 =  Erată
George Pașa
[17.Feb.09 12:29]
"luna aceasta cu..."

+ Completare
George Pașa
[17.Feb.09 21:22]
Pentru profunzimea ideilor, pentru o ultimă secvență deosebit de sensibilă și înălțătoare spiritual, pentru concordanța dintre idee și imgine și pentru alte împliniri ale textului, las un semn de recunoaștere, deși am ezitat, deoarece mai există alte două din ultimii doi ani. Sunt și neîmpliniri, în viziunea mea, în primul rând o trecere cam bruscă de la o secvență la alta. Dar poate că fragmentarea a fost cerută și de avatarurile inspirației.
Felicitări, Yannelis!

 =  lanț nou
Ioan-Mircea Popovici
[17.Feb.09 21:42]
blestemul fecioarelor m-a uitat zburător, pește în ploaie cu dor... la zidul alb, un pas desculț așteaptă. pe vatra așteptării, ard vreascuri de măcieș. fierbinți, izvoarele mele țâșnesc în izbuc. mă duc, mă tot duc, să caut lemn de cedru să-mi fac arc precum Ulysse să-l întind numai eu. cu gândul verigă pe inelul cu chei, din dunga albastră, se desprinde un punct. jumătăți inegale țin punctul acesta pe trupul lui "i", acum cărarea lunii... de aici, mulțumiri într-o mie de iubiri... da. imaginile fac parte și ele din grupul apei. personajele mi-au luat-o înainte. umbrela lui Radu Șuiu, de la piramidă, a ajuns umbrela albastră. între capete, multă poveste și-n poveste, cântecul. cu mulțumirea las și o ramură de măslin sălbatec de lângă scara cu noduri (și coduri). ultimul vers, titlul următoarei poezii, ca un lanț nou fântânei din deșert...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !