| = Roll se zvârcolește-n mormânt & suferă, bietul de el | Mihai Constantin [15.Feb.09 17:53] |
| n-am prins faza cu soarele care va ajunge la pediatru... în rest, discursul tău e cam previzibil. și e f recognoscibil pt. cineva care i-a citit pe poeții avangardei clasice, de exemplu. pe cei care nu spuneau "merg pe drum", ci "cărările-mi alunecă pe sub tălpi" - gen. :) cam așa e construit și textul tău, deci e fumat, nu te supăra că ți-o spun atât de direct. nu cred că trebuie să fii original cu încrâncenare - nici nu ai cum -, dar nici să-ți trădezi influențele atât de evident. | |
| = De opinie diferită | Yigru Zeltil [16.Feb.09 20:42] |
| Genul acela de substituție, te asigur, nu se întâlnesc nici prima și nici ultima oară la poeții avangardei - încă Rimbaud făcuse în poezia "Marină" o substituție de gen, chiar una care determina o radicală confuzie între elemente - uscatul era asimilat consecvent cu marea, iar marea cu o câmpie. În ceea ce privește răsucirea de n grade în mormânt a poeților avangardei, eu cred că, din câte știu despre poeții suprarealiști, n-aveau nicio problemă în a aborda individualismul colectiv - chiar Roll, Voronca și Sașa Pană (și poate și alții, precum Moldov sau Jacques G. Costin, la ale căror creații n-am avut acces încă) împărțeau, în jurul anului 1930, un anume stil de poem în proză, cu imagistică barocă, astfel încât scrierilor celor trei din revista "unu" erau destul de similare. Ce să mai spunem despre scrierile grupului Gellu Naum-Virgil Teodorescu-Gherasim Luca-Paul Păun-Dolfi Trost, foarte apropiate între ele ca stil (astfel încât criticii consideră că această etapă a creației lui Gellu Naum e prea similară cu a celorlalți suprarealiști); de altfel, însuși Gellu Naum, în "Albul osului" înlocuiește în aproape fiecare propoziție persoana întâi singular cu persoana întâi plural - "Noi" - referindu-se la el și la ceilalți suprarealiști ca la o unitate, un corp cu cinci capete... Am ajuns poate prea analitic. Stelele au protestat de atâta croială. Pentru toți cei care au deschis gurile de foc ale criticii în comentariile poemelor mele, aș spune că punctul de vedere e cel care contează - încă o poezie suprarealistă poate fi considerată de cineva o binecuvântare și de altcineva ca un lucru neoriginal, de neglijat... N-am să spun că sunt buricul universului la originalitate. Originalitatea e ceva de greu găsit zilele acestea... contează însă tonul vocii, câmpul de vedere, lucruri care, chiar și la mulți poeți "mari", se capată odată cu vârsta... Acestea fiind zise, urez la mai multă visare și mai puțin făcut pe mortul în... mormânt. | |
| = doamna tigru | Mihai Constantin [16.Feb.09 22:37] |
| tu ai dreptate în ce zici, la modul general, dar e complet pe lângă comm-ul meu... scrii juma de pagină despre virgil teodorescu & sașa pană & restul (despre cum încercau ei să se afirme ca grup suprarealist un pic anacronic în comparație cu europa de vest - și să știi că ăsta era motivul pt. care puneau pluralul la persoana I etc.), dar scrii toate astea zadarnic. fiindcă eu nu am contestat nicidecum procedeul tehnic, literar & whatever din text. și știu că e patentat, are deja pedigree-ul marilor maeștri etc. - ei bine, tocmai, că fix asta ziceam mai devreme: e mult, mult, prea evident calcul pe care l-ai pus peste textele lor, cu acest poem (și nu doar cu ăsta). dar să nu mă înțelegi greșit. nu e un text slab, dimpotrivă. și în ce spui ref. la originalitate, iarăși o dai pe lângă... pls, recitește cu atenție ultimele rânduri din comm-ul meu precedent: nu am zis că e musai să fii original, însă... :) | |
| = Una la mână, nu sunt doamnă... | Yigru Zeltil [17.Feb.09 11:56] |
| (Nu știu cum se face mereu confuzia asta, o fi de vină tonul meu somnoros) Și doi la mână, dacă îmi trădez influențele așa de ușor, e pentru că aș avea o oarecare afinitate pentru acele idei, să nu credeți că în timp ce am scris poemul am avut vreun gând de a plagia și nu știu ce, și nu știu cum... sunt sincer cu dvs.: n-am nicio pretenție de poet nuștiucum de mare și de original etc. etc. Dacă bine, bine. Dacă nu, nu. N-am de gând să-mi schimb "metoda de lucru" pentru una care ar implica mult forjat în jurul textului (ceea ce deja ar însemna spontaneitate redusă) și poate și mai multe satisfacții, dar nu și pentru mine... Deja agonie suficientă că nu prea mă simt în stare să-mi duc spontaneitatea până la capăt, poate ceva în genul lipsei de încredere în avangardism pe care o avea Vinea... Și, la urma urmei, nu oblig pe nimeni să-mi citească poeziile... | |
| = ! | Dafina David [10.Apr.09 17:05] |
| ma, fain:) sunteti, probabil , daca nu o doamna, un simpatic universal. mie imi place ce-am citit la dumneavoastra pana acum. | |