| = incendii mute | alice drogoreanu [27.Jan.09 22:15] |
| m-aș opri la strofa a III așa este realitatea noastră o copilă închisă în dulap să nu fie martor să nu vadă flăcările sau ochii înroșiți de plâns bate din picior rupe cordoanele tace e evidentă simbolistica da' uite că tot martori suntem , tot reacții avem, reprimate ,zdrelite, nevăzute, nespuse pentru că, uite, în cazul meu are corespondent vâjâiala urletele sirenele topoarele pompierilor în acoperiș trosnete voci voci voci voci și după uși, nu se vede nimic, e strâmt și beznă, e prea subțire fanta de lumină și pe acolo nu intră decât confuzie neînțelesul așteptarea absurdă înnebunită că ce de ce nu știu nici acum dacă a fost for safe , după ușile alea sau ca să nu existe for ever retine marcate de roșu și de pericol cu siguranță însă rămân amintiri marcate de întuneric și neputință și aceasta consider că e cheia acestui poem, neputința | |
| = air (breathe!) | Mihai Constantin [27.Jan.09 23:48] |
| sunt multe lucruri foarte frumoase, delicate, în acest text. - nimic nu pierdem nimic nu adunăm pentru azi - o absență într-un contur de cretă - alergăm pe bulevardul în ceață ca hoții de fructe - vedem interdicția o ungem lent pe felia de pâine mușcăm topim totul sub limbă - așa este realitatea noastră o copilă închisă în dulap să nu fie martor să nu vadă flăcările prea mult aer în felul în care spui aici, e un poem puțin cam eteric (chiar și pt.) gustul meu, deși mi-a plăcut f mult. | |
| = alice, mihai | Ela Victoria Luca [30.Jan.09 16:57] |
| alice, despre focuri este vorba aici, despre arderile necesare, un fel de vitaliate ascunsa in armoarul interior, fara ea nimic nu ar avea sens, nici macar cel mai salbatic urlet. mihai, pesemne aerul e dincolo de litera, nu am remarcat asta cand am scris. desi nevoia de aer limpede, curat, este indispensabila. multumesc, ela | |