| = cu un trandafir... | Ioana Geacăr [24.Jan.09 01:16] |
| poem straniu, suprarealist, o atingere a celeilalte lumi, sau povestea unui coșmar : "Atârnă un glas în aer praful și pulberea au ridicat în jurul lui ziduri concentrice așa cum trandafirul își ține pistilul închis păzit de straturi compacte" Explicația din ultima strofă scade tensiunea acumulată pînă acolo, aș păstra doar "zile și nopți trag cu urechea dincolo" Mi-era dor să te citesc, bine ai revenit! cu drag, | |
| = Noapte și zi | Nicolae Diaconescu [24.Jan.09 09:31] |
| Glasul din aer este pretutindeni, se aude noapte și zi, așteaptă clipa când "zidurile" construite să izoleze vor deveni inutile. | |
| = Re Ioana, Nicolae | Tamara Zub [24.Jan.09 17:43] |
| Ioana, bucuroasă de trecere, voi scoate ultimele două rânduri la sugestia ta. Nicolae, glasul din aer este pretutindeni? Cine vorbește atunci de singurătate? Vă mulțumesc mult pentru cuvinte, cu drag, tama | |