| = pasare libera | Ioana Geier [21.Jan.09 18:14] |
| O viziune aparte asupra tatalui, "aceasta uriasa pasare libera", ce colinda acum doua lumi:"vine ramane se duce si vine / de o mie de ori/ in norul sau rosu,invelit/in marile batiste albe/ ale infinitului." Poemul nu copleseste prin gravitate de cuvinte, ci prin frumusetea constructiei, fiica fiind mereu in asteptarea tatalui" la raspantia emotiilor". Mi-a facut placere, Jo | |
| = analiza | Nache Mamier Angela [21.Jan.09 21:40] |
| merci pentru finetea analizei dvs. | |
| = strada traversieră | Marina Nicolaev [22.Jan.09 16:09] |
| Cum am putea îmblânzi germinațiile Cerului, decât să-i mai însoțim încă o dată din umbra disperării "pe strada traversieră" acolo unde inima ni se desprinde de suflet, privind neputincioși "fluviul roșu traversat o singură dată" pe unde fiecare părinte/copil își ridică cetate din destinul implacabil din "norul său roșu/învelit/în marile batiste albe/ale infinitului"? Și când vom înțelege ceea ce altora părea și pare de neînțeles prin atâtea și atâtea "ploi de semne" prevestitoare? Vom îmbrăca pe rând, haina culpabilității a celui pribeag, trist pribegind prin sine însuși pribegia aceasta nesfârșită în rozariul lacrimii stinse, pentru că, da, noi, numai noi "nu am putut face nimic /și nu am înțeles nimic /din absență."... | |
| = semn | Anni- Lorei Mainka [22.Jan.09 16:14] |
| ploi de semne.....trista realitate, poetic reusit stiu cum e , dar parca se pierd printre batistele timpului , ei, acei ei care au fost o data mari | |
| = stele | Nache Mamier Angela [23.Jan.09 08:48] |
| merci marina, ma surprinde analiza ta,caci acest text mi-a facut si înca îmi va face mai mult rau decât bine ... aveam nevoie sa-l scriu pentru a ma crede mai tare macar o secunda decât acest destin care face din noi "des étoiles filantes"si ne paralizeaza când cei dragi pleaca sa numere stelele în locul nostru ,asteptându-ne sa facem la fel,probabil... | |
| = soc emotional | Nache Mamier Angela [23.Jan.09 08:48] |
| "batistele albe"par niste clisee ,dar pentru mine simbolizeaza lintolii gigantice între noi si infinitul care înghite fiintele dragi -elle subînteleg lacrimile... -la lumânari se pun batiste pentru slujbele utimului drum -în realitate am scris acest text-bocet-stins ,pentru ca nu stiam ce face cu o durere foarte vie,un adevarat soc emotional va multumesc cu simplitate | |
| = semn 2 | Doru Dorian David [23.Jan.09 05:38] |
| Un poem de exceptie! profund si din tot sufletul! Un gand bun! stelele trimise de mine se topesc acum cand ne apuca nebuniile primaverii ce va sa vina! | |
| = durere | Nache Mamier Angela [23.Jan.09 08:49] |
| merci, un bocet greu de reprimat,suntem pierduti în fata unei dureri care nu se mai termina si nu se va termina decât cu ultimul suflu,pâna la renasterea ...? nu e perfect , caci o durere surda nu poate fi dominata,ea tâsneste... poem care nu mi-a facut mult bine... merci pentru cuvintele de exceptie... | |
| = Angela, | Ioana Geacăr [23.Jan.09 11:46] |
| ai surprins o traire foarte delicata, ai pătruns oarecum dincolo, sensibilitatea ta "vede" mai mult. Traversiera e o punte, mi-a dat destulă bătaie de cap, dar am găsit în dicționar, e un filon neexploatat și de aceea foarte bogat în semnificații: TRAVERSIÉRÃ, traversiere, s.f. Lanț folosit pentru a ridica ancorele care nu intră în mare. [Pr.: -si-e-] – Din fr. traversière. La extrema cealaltă, metafora din final foarte facilă de construit, clișeică, scade valoarea textului: "învelit în marile batiste albe ale infinitului" Nu confunda, sentimentul e sacru, textul acesta NU e sacru, e un obiect artistic perfectibil, îl mai poți lucra , sigur, dacă vrei. În ansamblu îmi place exprimarea simplă, care dă concretețe, credibilitate:"el râde. văd dinții săi albi si mari, pe veci, ochii săi negri rămân închiși " | |
| = neantul | Nache Mamier Angela [23.Jan.09 12:54] |
| unghiul tau de vedere e logic si stiu ca vine dintr-o adevarata constiinta poetica te apreciez ca poeta si ca (virtuala) cenaclista donc je prends acte traversière ,e un cuvânt care e creat de la traversée ,traversin ,traverser ...ca si cum acest cuvânt "leagana " sufletele celor dusi batista alba este sediul lacrimilor,dar si un lintoliu alb ,urias ,în imensitatea infinitului învelitor... vizez emotia,mai putin forma... o fait ce qu'on peut pour exorciser le vide dans l'âme | |
| = Dragă prietenă, | Ioana Geacăr [23.Jan.09 13:37] |
| emoția se toarnă în formă, deci trebuie să ai grijă să ajungă și-n partea cealaltă (dacă nu te interesează doar emoția personală, dacă nu vrei să scrii doar pentru tine!)Eu am înțeles acea traversieră cu o explozie(sper să nu exagerez! :)de sensuri! fiind mai puțin exploatată, pot să mă gîndesc la multe!nu e nevoie să explici ce ai vrut să spui, contează ce ai scris, iar eu sunt liberă să interpretez, am textul pe masă! Știu că batista albă e un simbol, dar ti-am sugerat că în limba română ai putea să schimbi. Poate ne gîndim împreună la asta, dacă nu te superi. | |
| = batistele | Nache Mamier Angela [23.Jan.09 17:51] |
| nu ma supar dar cum în franceza suna mai bine,l-am creat direct în franceza,nu cred ca voI mai schimba mare lucru ,dar când voi mai avea "batiste" în gând îmi voi aminti de ceea ce îmi spui batistele albe ,ca lintoliu,eu nu le-am întâlnit nicaieri,sunt sigura de asta,de aceea nu ma jeneaza ca imagine si cum emotia e în stare bruta,paralizata,o las asa în voia ei... eu sunt pentru simplicitate ,emotie,mesaj personal dar care are ceva din general-uman ,altfel nu poate fi considerat "poezie" "traversiera e ambiguu ,deci lumineaza poemul de o lumina stranie ,ca lumea de "dincolo" ok, ma belle? | |
| = decupând | florian stoian -silișteanu [16.Oct.10 16:07] |
| Nu am de gând să devin străveziu ci numai să potrivesc ceasului meu o minută. Vedeți dumneavoastră distinsă doamnă Angela Mamier Nache mi-aș fi dorit teribil să pot umbla în vremea parfumului franțuzesc țiuind după dumneavoastră în paltonul unui poștaș să mă rușinez îmbujorând gestul prin care ați fi întors caăul să prind mai apoi curajul de a scoate din tolbă o scrisoare de mult așteptând. Să fie musai frig iar moda bocancilor să rânduiască în vitrine liniștea. Cam asta simt atunci când umblu prin sertarul anotimpurilor și mi e bine. | |
| = traducerea unei erori | florian stoian -silișteanu [16.Oct.10 16:16] |
| caăul se dorește în absență de typo a fi capul | |
| = .... | Anni- Lorei Mainka [16.Oct.10 16:27] |
| acum citeva luni la buc am fost la o inmormintare batiste albe a primit fiecare in bis, impreuna cu luminarea, o cana si o farfurie atit de frumoase, erau din ARdeal ,de pe linga Sibiel.....am intrebat ptr ce "batista" nu stia nimeni.... probabil ca v-ati referit la giulgiurile in care suntem infasurati ptr a trece pe sub paminturi pina la cer?! | |
| = . | florian stoian -silișteanu [16.Oct.10 16:33] |
| m am referit la cântecul tăcând din inimă doamnă la faptul că uneori ne dorim să fim poștașul care aduce doar veștile calde că miracolul este ca și când m-am referit la absența pe care o raportăm nouă fără a împărți m am referit luminosului și în instanță tăcând mă refer și acum căutând lacrima lui tata pe care nu am văzut să o mai cuprind.poemul m-a emoționat | |
| = florin stoian silisteanu-un tribun? | Nache Mamier Angela [16.Oct.10 16:41] |
| stimate poet hypersensibil, cuvintele dvs .pe acest poem "îndoliat" suna straniu,ca si cum cei de sus ne vad si ne dicteaza gesturile si îmi cad bine (ca si cum cineva îmi sterge lacrimi nespus de grele) sunt departe, am parfumul frantuzesc la îndemâna ,dar flutur batiste parfumate cu nostalgia ,dorul intraductibil de radacini -pretul foarte scump platit de constiinta | |
| = 7 | florian stoian -silișteanu [16.Oct.10 16:54] |
| Da doamna...ne văd! | |
| = anni lorei mainka-rit | Nache Mamier Angela [16.Oct.10 17:03] |
| draga mea, ar fi multe de scris despre simbolul batistei ,e complex ,caci este un simbol al vietii(deci si al mortii) în transilvania sunt indispensabile cu diverse ocazii pentru mine ,sunt nevoia unei purificari ,ori a unei unirii(nunta mioritica)dupa moarte acest poem poate fi un bocet dar si o neîmpacare cu moartea unei fiinte( care continua sa traiasca în memoria inimii mele) bocetul este un anestezic pentru un sentiment insuportabil înmormântarile pe aici sunt sobre,nu se aude un icnet,"bocitoarele" fac parte dintr-o alta lume ,apusa aici cine are dreptate,nu stiu înca... | |