| = prima gură de realitate | Ioan-Mircea Popovici [18.Jan.09 01:22] |
| orice paragraf, un poem in sine "Măcar visele de-ar fi cumva legate de tine! Dar nici măcar ele. Sunt la fel de netede, de lustruite. Toate visele... Vise de gheață, cu viață de gheață, cu timp și Univers de gheață; visezi necontenit, perpetuu întinderi nesfârșite de diamant și oameni ce patinează, unii mai artistic, alții abia menținându-și echilibrul, dar patinează cu toții fără oprire"... de aici vei aluneca mult... poate chiar mai mult ca peștele-n ploaie | |
| = Tu vezi... | cordeanu iulia [18.Jan.09 12:06] |
| doar partea crudă de realitate...alergăm toți spre moarte, asta e sigur, ne zbuciumăm asemeni peștilor să ajungem la final...dar dacă nu găsim nimic ce să ne motiveze trecerea...atunci, doar atunci e în zadar... foarte bine descrise etapele, scrii foarte bine. | |
| + Între limite | George Pașa [18.Jan.09 12:24] |
| Chiar dacă, pe alocuri, textul îmi dă senzația unui deja-vu, totuși e aici o proză lirică plină de sensibilitate, ca un poem simfonic în care sufletul se caută pe sine în marea nebuloasă a trecerii. Deși are o factură deprimistă, proza aceasta se situează cumva între, cum ar spune antecomentatorul meu, I. M. Popovici. Pentru că dincolo de senzația unei lipse de orizont, a pierderii unor coordonate existențiale, rămâne lumina, chiar dacă "alunecă și ea prin tuneluri de întuneric în alt întuneric." Îmi place modul cum se face trecerea de la "cel mai alunecos om" la senzația (sau, poate, certitudinea) alunecării prin timp și prin timpuri. de asemenea, în mod deosebit, fragmentul acesta: "n jur bancuri de planete fug din calea unor rechini cosmici. Un dinamism lent, dar năucitor în care totul alunecă, de la atom la galaxii, mânat de o mecanică, o sete a absenței. Și tu, o umbră fără stăpân, tu cum ai putea să rămâi?" E un text bun, chiar dacă unele idei au mai fost spuse, sub o altă formă. Se impun câteva corecturi: " nu poți fii rănit", "ca cel" (a se evita cacofonia). Poate mai sunt și altele, trebuie revăzut întregul text. | |
| = Re | Posogan Horea [18.Jan.09 13:25] |
| Mulțumesc tuturor pentru comentarii și sugestii. O să revin asupra textului pentru a corecta unele stângăcii. O zi bună! Horea | |
| = părere... | marius iorga [23.Apr.09 11:56] |
| E bine, dintr-un anumit punct de vedere - acela al științei folosirii cuvintelor în fraze, propoziții care comunică, de cele mai multe ori, câte ceva. Slăbuț, din punctul de vedere al stadiului pe care îl reprezintă proza aceasta - este, în receptarea mea - o banală pagină de jurnal, o răbufnire a unor gânduri, sentimente, trăiri de nivel adolescentin sau târziu adolescentin, nimic sau totul (ca să mă joc nițel cu cuvintele, în stilul tău!). Ceea ce mă derutează completamente sunt steluțele acelea, pe care le accept doar pe post de încurajări (deși, sincer, încurajările ar trebui să fie doar verbale!) și nu pricep în ruptul capului pentru ce este acest text atât de recomandat! Numai că, în general, eu sunt un "dinozaur" al literaturii... | |