| = stergand o lacrima (cu dosul palmei) | Ioan-Mircea Popovici [12.Jan.09 14:13] |
| iau picatura de poezie si-o las intr-o lacrima de vant si de frig din mlaștinile siberiei... un pârâu... susură pe sub pământ... plutește prin... lasă în urmă taigaua veșnic verde și stepa înghețată bocnă nu ne-am auzit de-o vreme buna noroc in gazele astea in care rusia glumeste cu noi ucraina isi despica interesele rusia trimite peste noi o armată de nouri afară ninge cu fulgi europeni viscoli-v-ar în cabinete, dragi președinți viscoli-v-ar în dormitoare și bucătării simt cum gazul se apropie de blocul nostru urcă prin țeavă la etajul opt | |
| = Tamara | Ioana Geier [12.Jan.09 14:33] |
| Tamara, Voi trimite cu primul hulub un colet cu" flori de metan " spre tine...E faina de tot poema asta. Iarta-ma, mie mi-e frig de dragoste... Cu simpatie peste cota admisibila, Jo | |
| = Re Ioan Mircea-Popovici | Tamara Zub [12.Jan.09 17:54] |
| Ioan, am vrut să-mi trimit privirea sub pământ, ca să văd cât de teribilă e forța gazelor și cum apare acolo departe, sub mlaștini, poezia, curgând spre noi prin țevi gigantice. Mulțumesc pentru lectură și să avem cu toții un an cât mai poetic! Cu drag, tama | |
| = Re Ioana Geier | Tamara Zub [12.Jan.09 18:51] |
| Multumesc, Ioana, ca mi-ai vorbit despre farmecul florilor de metan. Îți urez un an cât mai frumos, cu flori adevarate pentru fiecare din noi. Cu mare drag, tama | |
| = Merita! | Nicolae Popa [13.Jan.09 13:01] |
| Mi-aplăcut vigoarea semantică a poemului. Realitatea/realul aproape că nici nu mai contează. Merita, da merita să se certe Rusia cu Ucraina, să rămână o jumătate de Europă fără căldură de dragul scrierii acestui text. Ne revedem prin ambrazură! | |