| = . | George Pașa [11.Jan.09 16:29] |
| Sinceritatea nu mă lasă acum să tac. Maria, indiferent că tu scrii, în general, texte încadrate la personale, nu pot să fiu de acord cu imitarea, și în sonorități, și în structuri, și în motive poetice a lui Ioan-Mircea Popovici. Indiferent dacă tot ceea ce scrii există mai mult dialoguri la distanță între tine și maestrul spiritual. Eu, cel din afara cercului, aș dori și originalitate în ceea ce scrii. Știu că Yannelis nu va fi de acord cu mine, dar tot am spus ceea ce gândeam. Cu tristețe, dar același respect, Pașa | |
| = Pasadia, | Maria Gheorghe [11.Jan.09 17:00] |
| pas descult prin infinit, semnul tau ma bucura, chiar daca e cu tristete… imi confirma o data in plus, daca mai era nevoie, ca "poetica" lui Yannelis, in toate ale ei, este de neconfundat… iar ce vezi tu aici nu-i chiar ceea ce pare… "aceasta nu este o pipa", ar spune maestrul Magritte… sa fiu un "epigon" al "maestrului", pentru mine este o bucurie… tristetile mele sunt in alta parte… mult mai departe de ale tale… sa ai un an bun, inconfundabil in toate ale lui… cu sanatate si impliniri pe toate "planurile" vietii… personale si poetice… multumesc pentru popas maria | |
| = gând și bucurie | Cristian Ionescu [11.Jan.09 20:02] |
| e de admirat stilul (original sau nu - mi se pare bine însușit), verbul tău, căutările, descifrările și tot ceea ce lași să se întrevadă din descompunerea fascinantă a ceea ce pare să fi fost o întâlnire inevitabilă, învăluită într-o aură mistică, întâlnire din seria "momentelor magice" de care am povestit atâta, dar pe care foarte puțini le pot resimti ca atare... Ce bucurie când câte unul din cei puțini îți apar in cale! | |
| = "rafala vântului" | Maria Gheorghe [12.Jan.09 01:05] |
| Multumesc, Cristian, pentru "perspectiva" punctului de vedere dinspre gandul tau… am spus din primul vers ca ratacesc in sloterisme, personajul de tinerete al lui Yannelis. Iar zelkanismele sunt perlele lui care le gasesc rostogolite peste tot… din punctul meu de vedere, in cele ce urmeaza, nu este nimic altceva decat celebrul Sah cu hazardul, in care cineva se face ca joaca cu hazardul fara a stapani nedeterminarile operatiilor fara sens… "Între limite se află neîndoielnic o infinitate de posibilități...Toate aceste resturi se acumulează undeva în subteranele ființei, ca niște particule de hazard.. Eu, de multe ori, nu fac nicio mutare până când pe tablă nu s-au strâns toate semnele. Și mai știu că, printr-un hazard, noi, toți pionii ce vom cădea pe câmpul de luptă, vom reveni cândva pentru a savura victoria. Chiar dacă timpurile și-au luat măsuri de precauție pentru a împiedica vizibilitatea drumului, nimic nu poate fi închis pentru veșnicie. Va veni și vremea când se va vedea cine trișează... Remiza va fi mai importantă decât o victorie". In ce ma priveste, am pornit spre originile creatiei lui (imp), si-n cel din urma, nodurile de rezonanta nu pot decat sa ma bucure…. eu nu joc la castig… intre semnele lui, am ales jumatatile Magritte... adica spatiul acela gol lasat in profil poetic al tarmului vrajit... (titlul unei picturi Mgritte)… eu cred in "constanta" mea fara incapatanare, ci cu bucuria "jocului" pe un Tarm Inalt… nu totdeauna ma prind bine in joc, dar asta-mi da avant sa iau urcusul in piept, cateodata de la inceput, altadata… de acolo de unde simt eu c-am ramas… Va propun sa faceti un exercitiu poetic cu "rafala vantului" si sa vedeti cum e cu remiza: "am sărit peste întrebarea serii ne-am privit și-am zâmbit a remiză...", asigurati-va ca ceea ce se vede nu-i neaparat si ceea ce este… M-as bucura sa stiu ca am intrat intr-un spatiu poetic batand drumul la pas, si nu pipaind doar metafore… Nu toate se gasesc in aceeasi univers, chiar daca sfera e una singura si inveleste Intregul… "jocul" lasa urme de cantec si gand… mergeti, macar din curiozitate, si pe scara de la aceasta adresa… nici aceasta nu-i o pipa… http://francais.agonia.net/index.php/author/0021767/index.html Cu deosebita consideratie pentru vizita, maria | |
| = ca la-nceput | Ioan-Mircea Popovici [12.Jan.09 07:54] |
| cand stai sa vezi doar suprafetele si fragmentele si nu cobori in adancuri si nici nu vezi ce vrea sa spuna intregul, sigur ca poti intra-n filozofia emo, sa nu-ti placa nimic daca nu-i si un pic de sange, un pic putred, o mica smangleala sau altele de acest fel, mai degraba gazetaresc, sau chestie de gust, decat o observatie critica, la obiect. ca-n pescuirea minunata, Maria a dus corabia un pic mai departe de tarm, a aruncat mrejele mai in adanc, a ingrijit toate noduri si face cea ce a vazut ca-i place pe plaja cu suflet. marturie ca este la pas in ale mele se vede din acest punct: http://www.agonia.ro/index.php/personals/1782276/Drum_d%E3ruit unul din izvoarele cercetarilor mele de ordine, imposibil si hazard. istoria intalnirii drumurilor pleaca de la punctul 8 din chestionarul lui Proust, care eu il citisem gresit (opera hazardului) si care l-am corelat cu punctul 8 de la Timisoara (ordine care noi am preferat-o unui haos politic si-un absurd, cu consecintele mizericordiilor cotidiene) secventa introductiva as fragmenta-o, partii finale adaugandu-i un cocor (din cei o mie de cocori ai simbolisticii fericirii, invatata de la poeta Giu Li pe vremea cand sloteream spatiile abstracte si poeta ma invata cum se leaga un senbazuru si cum s-ar traduce in japoneza "ce te legeni plopule") stai un pic, reține visul, că te paște Paradisul… aici opresc povestea în gândul meu albastru, cu marea ta, cu dorul si cocorul (cocorul face trimiterea dubla... prima cea de care ziceam si a doua, ceva din umbra arborelui sangelui, facea rezonanta cu cocostarcul rob al lui Pompiliu si cu o panza alba din atelierul pictorului...) iar m-am slobozit la vorba si m-am dat la taina firii aruncand intr-o fantana cheia cu inelul stirii aici e nodu-n care se strange Nesfarsitul si Ponna latra-n scara chemandu-mi Infinitul deschid Nemarginirea in punctul de Nadir si infloreste-n soapta un fir de trandafir asa credeam in clipa atinsa de trecut cand rataceam pe plaja cantand ca la-nceput | |
| = . | George Pașa [12.Jan.09 09:31] |
| A spune că mă folosesc de "zelkanismele" lui Yannelis mi se pare nedrept. Ioan-Mircea, care a citit, presupun, și creațiile mele poetice de pe primele pagini, știe că unele constante erau deja prezente acolo, până să aflu de creația sa. Eu habar n-am de creația sa matematică și nu mă pricep. Ce este în fragmentul citat de tine, fără a indica sursa (http://agonia.ro/index.php/personals/1817647/Până_când_mulțimile_au_să_se_regăsească_la_un_punct) țin de o mistică a unor revelații personale, totul hazardat, fără o stăpânire a vreunor concepte. Dar, este adevărat, în acest dialog imaginar, mi-am închipuit că Ioan-Mircea ar fi unul dintre interlocutori. Dacă i se pare că ideile din fragmentul citat ar fi cumva tangențiale viziunii sale, să-mi spună la adresa indicată și eu voi șterge textul sau voi elimina pasajul respectiv, chiar dacă țin la ceea ce spun acolo. Deși cred că e altceva. Îmi cer scuze dacă părerea mea a deranjat. Am și spus, eu nici nu fac parte din același cerc, poate de aceea diferențele de abordare. Cu stimă, Pașa | |
| = Rectificare | George Pașa [12.Jan.09 10:34] |
| http://www.agonia.ro/index.php/personals/1817647/Până_când_mulțimile_au să se restrângă_la_un_punct | |
| = samanta (nod de suflete) | Ioan-Mircea Popovici [12.Jan.09 13:02] |
| daca vrei sa dam hazardului sanse minime, dialogam pe adresa care ti-am lasat-o. intrucat un dialoc cu imaginarul (imp) nu poate decat sa ne lase-n targul abisal al paradoxurilor. eu nu cultiv nici un cerc si nici nu dau sanse hazardului sa-mi ocupe spatiul poetic care se numeste plaja cu suflet (continuare la Scara lui Escher). punctul forte care ti-l propun este un dialog real in propriile proiecte. in proiectele imaginarului suntem mereu in pasi inegali din aplicarea in mod diferit a tehnicilor de iesire din nedeterminare. (in paranteza fie spus, noi suntem vecini si prieteni pe Stradela Vantului. eu tu si Vasile ne auzeam foarte des. sper ca latratul ponnei pe scara sa nu sperie prietenii mei. ea latra din motive de bucurie si de comunicare cu cantecul plajei). iata proiectul la care te astept pe adresa care ti-am dat-o cu mai putin de o luna in urma: Pentru ca a comunica intre noi este o forma de recunoastere a Chipului si-a Cuvantului si-n acestea sunt Chipul si Voia lui Dumnezeu, fac nod intre mesajele A. si B. si-n nodul acesta pun samanta dragostei mele care sa rodeasca intru Bucurie, Adevar, Dreptate, Dragoste si Nadejde: A. Cand Dumnezeu a deschis o fereastra a cerului, m-a vazut si m-a intrebat: - Copilul meu, care este cea mai mare dorinta a ta acum? I-am raspuns: - Doamne, te rog ai grija de persoana care citeste acum acest mesaj, de familia si de prietenii sai! Ei merita asta si eu ii iubesc pe toti foarte mult! Dragostea lui Dumnezeu este precum oceanul: ii poti vedea inceputul dar nu-i poti vedea sfarsitul. B. Avem in vedere ca in cursul lunii februarie sa lansam o dezbatere publica pe tema abordata de dumneavoastra, pe site-ul asociatiei si in mass-media, nu inainte de a constitui un grup de lucru alcatuit din personalitati cu expertiza in acest domeniu. Va invitam sa participati la un asemenea proiect al asociatiei. Am fi onorati sa acceptati colaborarea. La acest proiect va participa si dl Dr. Sorin Paveliu. Stimate Domnule Vasile Barbu, Va multumesc pentru invitatie, pe care desigur sunt onorat sa o accept. Dupa cum ati remarcat din documentele trimise, inca de anul trecut am luat legatura cu domnul dr. Paveliu. Intr-o scrisoare pe care mi-a adresat-o, domnia sa a enumerat urmatoarele etape care ar trebui parcurse in vederea modificarii legii: - pregatire text (necesita implicarea juristilor); - atragerea ONG-urilor si a unor personalitati de sustinere; - dezbatere publica cu invitarea presei. Va pot informa ca eminentul fizician, domnul prof. dr. Marian Apostol, de la Institutul National de Fizica Atomica, a fost de la inceput alaturi de mine, manifestandu-si solidaritatea si sprijinul fata de un astfel de proiect. Acelasi lucru pot sa-l spun despre domnii prof. dr. Ioan Mircea Popovici de la Universitatea Maritima Constanta si prof. Ion Marin Uta, vicepresedintele Ligii de Prietenie Romania - Franta. In ceea ce priveste acest din urma ONG, cred ca participarea ar fi utila in cadrul proiectului avand in vedere ca Franta este una din tarile in care asociatiile pacientilor au militat in mod activ pentru dreptul pe care il revendicam. In momentul cand veti considera ca este util sa avem o intrevedere pentru a pune la punct unele detalii, va rog sa-mi comunicati felul in care va pot contacta, inclusiv adresa asociatiei pe care n-am putut sa o gasesc pe site. | |