| = carpetă cu coadă de cometă | Anghel Pop [10.Dec.18 14:27] |
| "locuim desenăm spargem coborâm căutăm ne ținem alergăm șterg faci îmi interzici alunec" O aglomerare de verbe la indicativ ce denotă pauperitate imaginativă. "sunt multe mașini toate ne claxonează parbrizul rămâne mereu pătat de aceleași urme nu se spală cu niciun detergent" De unde și până unde ai sărit de la imaginea străzii la parbrizul murdar? Ce parbriz? Al cui? Aglutinarea asta căznită de imagini necorelate o numești tu poezie? Care este valența lirică a inserției cu parbrizul murdar? Cum e valorizat în context? "eu șterg orice deschizătură cu un burete galben până a doua zi tu faci alta schimbi ramele îmi interzici să privesc" Astea sunt încercări de a face versuri de manele? Crezi că dacă ai alăturat cu forța niște expresii chinuite ai dat gata poezia? "locuim în patru cavități miocardice" Pe bune? Și sunt și albe pe deasupra? Miocardul este mușchiul inimii. Nu există cavități ÎN miocard. Există "cavități cardiace", dar asta e cu totul altceva. "nu ne plictisim nicioadă" Da, asta cu NICIOADÃ e foarte mișto. Zici că e "nici o noadă". Tot așa! "un dăngănit de clopot" "DÃNGÃNÍT n. Sunet produs de clopot" (dexonline) Ți-a ieșit un pleonasm superb. "Dăngănit de clopot de clopot". De unde le scoți? "pe stradă ne ținem de mână alergăm, sunt multe mașini" "și aici ne ținem de mână alergăm, sunt multe mașini" Da, pană clară de idei. E bine să reiei grupuri de versuri de pe la început, mai umpli pe ici, pe colo prin final, dă mai bine o poezie ticsită de redundanțe. "eu șterg orice deschizătură cu un burete galben" "cu același burete galben șterg pelicula de realitate" Păi ce spuneam mai sus? Lipsă de inspirație, copy-paste din partea întâi a textului, și-am umplut și partea a doua cu nimicuri colorate! Și iar înghesuire de verbe pe vers la pătrat, numai așa, ca să dea iluzia dinamismului, dar într-o sacadare care sună artificios: "scrijelim nu ne plictisim ne ținem alergăm ne place se aude batem cuie antifonăm" ș.a.m.d., etc, ș.u, bla bla. "șterg pelicula de realitate care ne-ar fi putut trezi" Da, dormi în pace, nu cumva să te trezești la realitate. Minunat text! | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [06.Jan.09 20:22] |
| chiar asteptam sa vii si la mine pe pagina in turul razbunator. iti multumesc pentru timpul acordat textului, ai comentat mai mult decat am scris, ceea ce inseamna ca ma ai pe retina. eu spre deosebire de voi intelectualii rasati nu-mi inchid pagina pentru ca suport un comentariu negativ si iau ce e bun din el, si mai ales pentru ca eu constientizez valoarea scrisului meu, altfel daca as fi nesigura as inchide pagina:):):) am sa revad textul, esti un adevart prieten. te mai astept. mcm | |
| = CMM | Liviu-Ioan Muresan [06.Jan.09 21:42] |
| Carmen, e un poem bun. Poate putin prea supus regulilor. Reguli ce uneori ne dispera. Mesajul l-am inteles. Dau ramele la o parte:) E OK si ma bucura atmosfera destinsa de aici. LIM. | |
| = LIM | Carmen-Manuela Macelaru [07.Jan.09 11:54] |
| eu am facut niste reguli in poem, dar nu e nicio problema te poti abate de la ele, ziua chiar nu conteaza, poate fi , a doua, a treia. ramele, da, trebuie date la o parte, altfel imaginatia se opreste. mcm | |