| = da | Stefan Doru Dancus [17.Dec.08 16:32] |
| Te citesc, prietene. Si fiecare citire e o noua cetate. Sa ai pace! | |
| = pasarea de lut | Maria Gheorghe [18.Dec.08 05:09] |
| o dovada in plus, ca o exceptie de la regula echilibrului dintre... iata cum ermetismul canta la inceputul unui interval de comemorare... multe, aicea, dor in lumina inteleptului corb... de tac ori cânt și seara vine, de fug cu ziua ce-a trecut, rămâne un lătrat de câine din cântul corbului de lut. ... in care creste fara de masura amintirea cu radacinile ajunse pana in prezent: quand même il est arrivé ce qui habitait le hasard un zéro absolu vint m'agresser il mit sa main dans ma gorge en me tenant à distance un peu sadique, il serra ma jugulaire et sans me laisser un peu de temps pour respirer, il me dit: dans le vide les équations sont vivantes. dès maintenant le rien est plus plein et dans les mélis-mélos de monde les tourbillons s'installent sereinement ............ dintr-o "scrisoare", arcada pontica... peste Voiajul gandului... apare si o pasare... Les visages étaient sobres et tendus, sur le qui-vive. Vers 7h30, en soirée, je suis partie vers le Complexe, en direction de mes amis. Les tramways ne circulaient plus. La Place Maria était bloquée elle aussi. De Sinaia jusqu’au salon de coiffure, on pouvait y voir une marée noire de personne. L’agitation venait de commencer, les gens profondément chagrinés montaient dans les tramways et criaient tout ce dont ils s'étaient tus si longtemps. C’était le début. Ce fut les premières gouttes d’écume d’un mets empoisonné qui ont fait sentir leur présence. Personne ne pouvait plus siroter sans qu’il soit plein jusqu’au bord. Il fallait vider, changer et oublier, ce qui a eu pour effet de réveiller bon nombre d’émotions. D’où venaient la force et l’assurance d’une justice absolue qui, en plus de flotter par-dessus et partout à l’entoure de nous, les rayons de ce centre avaient la force de t’imbiber et de te porter au septième ciel, tel un oiseau? ........................ ................................. ........................ cu buricul degetelor de orb descifrez : viața este frumoasã prin ceea ce este și mult mai frumoasă, mai adevărată și mai plină prin ceea ce ascunde. sunt răni ce tac și-s răni cu sânge și-i sânge greu în rana ta și-i un colind cu întâmplarea din seara strânsă sub o stea. | |
| = scara, digul si motivul | Ioan-Mircea Popovici [18.Dec.08 19:06] |
| din noduri si din urme si poate dintr-un nor va ninge fulg cu fulg intr-un Craciun cu dor .......................................... celebrul pumn de scoici le-arunc pe portativ facand din alt hazard cuvantul de motiv si cand revine seara si bate ceas in turn, seminte incoltesc pe locul vechi cu scrum raman in legi nescrise cu calaret pe plaja si-n ruperi de cascada si-n negraita vraja ma tin intr-o poveste in care cineva cu Ochiul lui Ulysse atinse ieri o stea revin pe scara dubla-n acelasi joc fecund facand din nodul vremii acorduri de secund in care doar povesea e singura regina regatului pe tabla cu albul fara vina din fluviul ce se varsa in insula cu nuferi se mai desprinde-o parte stiind ca inca suferi de ranile in care atunci eru in fierberi si usile cetatii aveau arcasi si cerberi te uita cum se tine un gand pe flori de sori si cum din nasteri-taina cu inima-n comori acum si niciodata se-ntind in uneori prin fostele intoarceri cu mia de cocori de tac ori cant cu gandul si curg intr-o cascada si-n seara asta-n strigat cortina sta sa cada fac iar voiaj prin lumea in care piramida e treapta dintr-o punte ce adancea absida aici revin in seara in care infrunzise toiagul unui Moise pe treapta ta cu vise si din nespuse fire tesute-n unicorn se strange amintirea pe fumul fara horn din vreascuri si din clipe si zid de citadela ai refacut cararea ce taie-n trei Stradela opresc umbra de taina si las sub portativ .................................................................. ........................................................................... .................................................................................. ........................................................................................... un cant din solz de peste si-un arc dintr-un stativ........................... http://francais.agonia.net/index.php/prose/1814751/index.html cu multumiri pentru toata grija, cu pretuire, celor care cu prietenia lor au zidit Digul Plajei cu Sufelt... | |
| + camuflaj :) | Ioana Geacăr [18.Dec.08 19:06] |
| "în ziua aceea vroiam să spun totul deodată. " Chiar așa ai și făcut aici, ai spus totul deodată și atît de simplu și frumos, într-o îmbinare de versuri și proză poetică sau poezie camuflată sub învelișul prozei: "în urmă cu opt ani și șapte zile, cam la ora asta, o cățelușă frumoasă și blândă s-a oprit pe scara mea. despre asta eram pregătit să povestesc, numai că peste, a venit seara când luna s-a oprit în cais. teiul a așteptat-o la ora următoare. simțind întârzierea exagerată și-a adus aminte că undeva, o broască gușată și infatuată, într-o seară cu lună, a făcut-o cotoroanța, fată." Mă bucur de revenirea ta și cu un text bun! | |
| = intr-un simultan | Ioan-Mircea Popovici [18.Dec.08 19:19] |
| Ioana, semnul tau a venit intr-un simultan cu raspunsul meu, fapt pe care-l citesc ca pe-o minune peste care vine Craciunul... multumesc ca esti pe Digul de langa Casa cu iedera... portativul lung, zidul alb si strigatul pescarusului, din acelasi cantec... | |
| = "viața este frumoasă prin ceea ce este" | George Pașa [22.Dec.08 23:42] |
| Mircea, sincer, nu prea am inspirația de a-ți înțelege în ultimul timp textele, dar cel puțin simt că dincolo de cuvinte se află ceva drag, ceva poate cunoscut cândva și, poate uitat. Nici semnele predilecte ale portativului creației tale nu mă ajută întotdeauna. Știu totuși că spre acel "punct de echilibru" am tânjit dintotdeauna șî chiar am scris despre el cândva, sigur, nu așa de bine ca tine. Mai cred că poezia ta e cumva asemenea acelui "vin pritocit îndelung", de care aminteam într-un text, pretins manifest. Ultimele patru versuri m-au ajutat cumva să mă întorc și spre mine, după rătăciri, sper, întâmplătoare. Și pentru că azi este 22, și pentru că ne aflăm în preajma sfintelor sărbători, îți mulțumesc. Sper că nu te-aș supăra prea tare, dar aș sugera să modifici forma neliterară a verbului "vroiam" (corect, "voiam"). Sărbători fericite, sănătate și lumină! | |
| = Erată | George Pașa [22.Dec.08 23:44] |
| "și, poate, uitat"; "și"; | |
| = in cele nevazute | Ioan-Mircea Popovici [23.Dec.08 00:38] |
| asa se vede de la tine. de la mine insa se aude mai bine asa. imaginile si muzicalitatea fac uneori dansul (sa nu zic jocul secund) lasand cuvintele sa iasa, ca o lava, din forma. tot asa s-ar putea face corectia si la "se-nclin" si multe altele. nu poate fi vorba de vreo suparare. daca as schimba, cum zici tu, ar veni amicii Sloterius si Zelkanu si-n galceava s-ar amesteca si Suiu. o varianta era chiar cu prelungirea lui r, adica era vrrroooiaaaaaaaam, o prelungire, precum isi prelungea Nichita cate-un cuvant pe care-l smulgea din el... in cele nevazute ale mesajului iti trimit globuletul de Craciun cu clopotel si chei si urarea: Sanatate, Bucurie, La multi ani! si-o papadie, ca sa fie... ([email protected]) | |