| = aproape de Nichita | Liviu-Ioan Muresan [14.Dec.08 07:49] |
| E frumos ceea ce se intimpla la Sibiu. Un cenaclu pe cinste si oameni deosebiti. Cred ca sentimentul apartenentei e la el acasa. Sa fii inconjurat de spiritul lui Nichita, iata marea trairea a necuvintelor. Cu stima, LIM. | |
| = la Sibiu, un semn de suflet... | Teodor Dume [14.Dec.08 09:36] |
| felicitări, călin! felicitări participanților și îndeosebi agoniștilor prezenți da, Nichita a fost și este printre noi... și noi vom fi (cu sufletul) alături de tine, călin și de organizatori. ceea ce se întâmplă la Sibiu e o rostire dumnezeiească, un semn de suflet la sărbătoarea cuvântului. aprecieri, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = "Mai trebuie să spunem că vă așteptăm oricând?" | Maria-Gabriela Dobrescu [14.Dec.08 11:43] |
| Mă bucur de reușita acestei seri. Vă mulțumesc că v-ați gândit și la noi, cei absenți fizic, dar prezenți cu sufletul și gândul. Călin a întins spre noi încă o dată prin invitația pe care o face aici punți pe care ar fi păcat să nu le traversăm. Maria | |
| = "mai ales ce este Victor Potra" | Victor Potra [14.Dec.08 13:21] |
| Hi, hi, hi, Căline, ești sigur că nu vrei să te angajezi în marketing? Ești genial când vine vorba de suspans... În rest ești trimbulind, dar asta constituie un contrast plăcut... Evident că m-ai făcut curios până la ceruri, și rânjesc (de bine) până la urechi... Cum am mai spus-o, se petrece la voi acolo o faptă care încă lipsește culturii române... Respect maxim (și) pentru această întreprindere a ta... V. | |
| = cu dvs purtand palaria aceea :p | Laura Cozma [14.Dec.08 17:02] |
| A fost o seara foarte frumoasa, in mare masura datorita d-lui Guga care a spart gheata si care a conturat din cateva anecdote personalitatea si spiritul unui Nichita pe care am fi vrut si noi sa-l fi cunoscut personal. Pe langa acest lucru, eu m-am bucurat sa cunosc oameni noi, oameni faini, cum e si d-l Rodean, singura persoana fara tricou negru la un concert Iron Maiden :) Ce mai voiam sa zic? Da: ca Noemi mi-a ramas datoare: eu am citit poezia aleasa de ea. | |
| = "dar și cine este și mai ales ce este Victor Potra" | Anghel Pop [14.Dec.08 21:43] |
| Călin ne spune: "Victor Potra ne rugase, "pentru mântuirea sufletului lui" să citim "Savonarola", dar pentru ca efectul să fie deplin, a trebuit să explicăm pe scurt cine a fost Savonarola, dar și cine este și mai ales ce este Victor Potra". Să recapitulăm: Savonarola a fost un preot dominican fanatic, conducător al Florenței între 1494-1498, perioadă în care s-a remarcat prin arderea cărților, distrugerea operelor de artă considerate "imorale", interzicerea dansurilor, transformarea statuilor "păgâne" în statui religioase, ostilitate față de Renaștere. Distracția sa favorită era să ardă în piața centrală pe ruguri imense: jocuri de șah, pălării de damă, lenjerii fine, oglinzi, cosmetice, cărți "imorale", instrumente muzicale, etc. Au pierit până și capodopere de Botticelli sau Michelangelo. Pentru domnul Potra, Savonarola este simbolul răului care e religia, așa că pretenția sa ca domnul Călin să citească exact poezia asta de la Nichita, nu alta, mi se pare o dovadă de manipulare de la distanță. Domnul Potra se amuză să pună un doctor în Teologie să recite o poezie ce demască exact relele comise de religie, coșmar ce-l face pe Nichita în finalul poeziei să "se trezească strigând și urlând". Domnul Potra a obținut această favoare de la domnul Călin folosind în mod ipocrit un limbaj religios, și anume ca recitarea să fie făcută "pentru mântuirea sufletului său" (de parcă ar fi dat o slujbă :-). Nu e de mirare că, atunci când domnul Potra a aflat că un superteolog a citit o poezie ce demască derapajele religiei, a început să hihotească și "să rânjească până la urechi". Sunt de acord că extremismul de orice formă trebuie incriminat, iar Savonarola a fost un personaj odios pentru umanitate. Dar nici manipulările potriene de la distanță nu-mi plac. | |
| = NU SUNT ATEU, Anghel... | Victor Potra [14.Dec.08 22:25] |
| De câte ori ți-am zis-o?... Poate vreau să cred, și nu pot. Poate îmi caut drumul către Dumnezeu având oroare față de Biserică. Unde este contradicția logică? Sau poate: "Cred într-un Dumnezeu care nu e crud, ortodox și totalitar, care știe să ne iubească dacă alegem să credem în el, care ne privește cu îngăduință dacă alegem să nu credem, care prețuiește mai presus de toate diversitatea și sinceritatea, care urăște ipocrizia și a cărui singură mare poruncă este: Să nu te minți pe tine însuți!" "Educația prin Dogmă", de Victor Potra Sufletul meu are nevoie de mântuire!... Nu mi-am găsit calea. Dar sunt viu! V. | |
| = Să ne vedem... mai departe | Călin Sămărghițan [14.Dec.08 22:56] |
| Tuturor, Liviu, Teodor, Maria, Victor, Laura și Anghel, vă mulțumesc pentru semnele voastre și mă bucură atenția. Și tuturor celor care ne urmăresc cu interes, dar pe care nu-i pot "vedea", ori aminti, ori numi. Începem să ne cunoaștem mai bine, și poate asta e cel mai important. Altfel arată poezia când pui (sau nu pui) mâna pe poet. În legătura cu problema ridicată de Anghel, eu cred că ar trebui menționat că însăși Biserica l-a condamnat pe Savonarola pentru excesele sale. Întotdeauna Biserica a considerat arta și frumosul ca mijloace de expresie ale credinței. Nu sunt eu "superteolog", departe de mine asta, dar nu cred că este vorba de manipulare. Orice încercare de lămurire ori de expresie, în orice domeniu, trece prin momentele ei de "foc". Nu pot vorbi în locul lui Victor, dar Savonarola nu poate fi "simbolul religiei", pentru că ea însăși l-a renegat. Poezia cu pricina a lui Nichita Stănescu își păstrează atât valoarea ei literară dar și valoarea ei general umană de conștientizare a greșelilor pe care le putem face. Văzând și conștientizând eroarea, "urlând" în fața ei, ești ferit pe viitor de ea. Și cauți mai departe, fiind mai liber. "Savonarola" lui Nichita Stănescu salvează omenirea de la oarbă uitare și șlefuiește poetic frumusețea unicei lumi în care trăim și care ne oferă, cât de generos!, șansa ridicării noastre spre Cer. | |
| = edict catre galatei | noemi kronstadt [14.Dec.08 23:18] |
| multumesc artgothicilor pentru comemorarea vie a unei disparitii doar pamantesti, pentru curajul de a iubi fara incrancenare si incrancenarea de a apara senin pe cel ce-l iubim, pentru rasul si bucuria de a celebra o moarte niciodata intamplabila, precum niciodata, cuvantul. pentru a fi fost luminosi ca un crin. iar laurei, reverenta mea integrala ,pentru c-a desprins-o din nou, cu vocea ei, asa pierita, palida si tremuratoare, precum cea dintai, la inceputurile daltei...si-apoi a ras,fericita, nascandu-l pe el, galateul | |
| = Merite împărțite | Rodean Stefan-Cornel [15.Dec.08 14:37] |
| Îmi pare rău că ieri și astăzi de dimineață nu am prea reușit să accesez "Agonia", dar sper că nu este târziu nici acum pentru a-mi spune părerea despre textul de mai sus și despre activitatea la care se referă. Consider că domnul Sămărghițan a surprins și a evidențiat foarte bine spiritul manifestării, dar doresc să fac o completare la excelenta cronică pe care a scris-o. Mie mi se pare demn de subliniat faptul că la această manifestare au fost prezenți, au luat cuvântul, s-au cunoscut iubitori ai lui Nichita de vârste foarte diferite, începând cu cei de 16-17 ani, continuând cu cei de 20, de 30, de 40 și încheind cu cei de 50 și 60 de ani. Și dacă atmosfera a fost ideală pentru lectură, pentru dezbateri, pentru comunicare, meritul a fost nu numai al lui Nichita Stănescu, dar și al inițiatorului și moderatorului acestei manifestări, domnul Călin Sămărghițan, căruia îi mulțumesc și pe această cale. Mulțumesc și Laurei Cozma pentru amabilitatea din comentariul său și o asigur că și eu am avut plăcerea să cunosc niște oameni "faini", între care se număra și domnia sa. Cornel Rodean | |
| = o lume magică | Călin Sămărghițan [15.Dec.08 15:46] |
| Noemi, a mirare scriu că ai înțeles "întâmplarea", i-ai prins "nodul" și ai scris despre ea mai bine decât noi, într-o expresie a unei stări pe care sper să o fi simțit fiecare dintre cei prezenți. Domnule Cornel, fără participarea, frumusețea interioară, sensibila vibrare și dragostea pentru fenomenul literar a celor prezenți, nu s-ar fi putut face nimic. Vă mulțumesc pentru amabilitate și vă așteptăm în continuare. Sâmbăta viitoare vă pregătim o nouă surpriză (Dan Herciu, căruia îi mulțumesc pentru sprijinul imediat oferit, se ocupă de detalii). | |