| = din tacerile noptii | silviu dachin [13.Dec.08 00:50] |
| nu caut structuri cuvintele din spatele vorbelor albul tacerii in care sti sa invaluiesti singur strigatul | |
| = Un altfel de comentariu, un altfel de răsouns | Maria Prochipiuc [13.Dec.08 20:06] |
| Silviu tăcerile nopții doinesc cuvinte fără înețeles peste rafturile de cărți ce și-au uitat autorii cugetul încărunțit stă cu obrajii în palmă doar strigătul cocoșului în zori | |
| = nu e comentariu | silviu dachin [14.Dec.08 04:19] |
| cuvinte incinse de firul de iarba neuitat peste ultima umbra sarpele | |
| = o dungă albă marchează depărtarea | Maria Prochipiuc [15.Dec.08 00:49] |
| ca într-un somn dulce visuri trăiesc sub cerul cald dincolo de cuvintele-ncinse lanuri unduind-și coapsele | |
| = dincolo | silviu dachin [15.Dec.08 04:00] |
| dansul acolo unde incepe sa fie dincolo | |
| = părere | Liviu Nanu [15.Dec.08 08:04] |
| Începi strofele cu versuri frumoase, apoi parcă vii și le explici și în felul acesta diluezi senzația, ideea. Știi cum se spune „Mai binele e dușmanul binelui”. Totuși, am avut parte de o lectură plăcută, și aș vrea să remarc: - prima strofă - primele două versuri din strofa a doua „ raza lunii ce iernează peste strugurii grei” - ultimele două versuri (în ultima strofă, versul 3 ai un tipo) cu scuze pentru deranj al 164-lea cititor, anton | |
| = raza lunii ce iernează peste strugurii grei | Maria Prochipiuc [15.Dec.08 08:29] |
| Silviu – dincolo cuvintele și necuvintele îmbrățișează realitatea lepădându-și veșmintele Liviu – știi tu cum este prima senzație a poemului, e că nu ar mai fi nimic de adăugat, nimic de șters, dar în timp ce se așează, observi acest lucru. Desigur că ceea ce ai spus tu m-a dus din nou la lectură și cred că voi mai renunța la anumite versuri. Mulțumesc pentru atenționarea cu typo, am corectat. Așa dernaj să știi că îmi tot doresc. | |
| = cuvintul dintre litere | silviu dachin [15.Dec.08 09:25] |
| clar de luni altfel inceput caldura | |
| = la întretăierea amurgului | Maria Prochipiuc [15.Dec.08 15:01] |
| luni învălmășindu-ne în cercuri mi-amintesc tâlcul cuvintelor | |
| = geometrica | silviu dachin [15.Dec.08 21:40] |
| acelasi cerc simple motivante unghiuri | |
| = lumină prin ungh(i)ere | Maria Prochipiuc [15.Dec.08 22:24] |
| neputința luminii prin țăndări de oglindă soare în apus | |
| = ivire | silviu dachin [15.Dec.08 22:58] |
| ceas dulce-amarui fara secunde treptele spre templu | |
| = Împuternicire | Maria Prochipiuc [15.Dec.08 23:19] |
| în templu poeziei eu te chem să uiți de timp de înălțime și-n ceas de noapte prea târziu să bem amarul zilei ce-a trecut | |
| = nimic mai simplu | silviu dachin [15.Dec.08 23:29] |
| existenta punctului e doar oglinda unei anume temeri de schimbare | |
| = . | Leonard Ancuta [15.Dec.08 23:33] |
| imi plac mult cateva dintre imaginile create de tine, precum cea cu hergheliile care tulbura amintiri sau infasurarea in trecerea timpului. de asemenea si versul asta e fain, trmite spre noi raza lunii ce iernează peste strugurii grei, dar atentie la typo. am remarcat si ultima strofa. pe alocuri insa tinzi sa te intinzi, sa explici. pe ansamblu am plecat insa cu o impresie buna. | |
| = lăsând cuvintele în palmele nopții | Maria Prochipiuc [10.Jan.09 09:57] |
| Leonard și Ancuța – mulțumesc de popas întru hergheliile amintirilor, înfășurăndu-te în trecerea timpului, iernând peste poeme. Mulțumesc pentru remarcă, cam tîrziu răspunsul meu, dar a fost o perioadă mai plină de toate așa că, acum le iau în ordine, am să revin asupra textului, nu știu când, dar sigur, da. Silviu: sper să înțeleg bine a punctului menire ademenind schimbarea accept doar umbra ce mă privește din oglindă | |