| = Făt-Frumos fără de tei.... | Virginia Popescu [10.Dec.08 12:15] |
| Poezia lui e mai frumoasă ca umbra unei idei.... Iar poetul a rămas un Făt-Frumos fără de tei.... În dimineața asta am trecut prin fața statuii lui Nichita din părculețul central al orașului. M-am uital lung la el, așa cum fac mereu. Pe buze îi flutura același zâmbet trist, dar pe umerii lui se odihneau două raze de soare, ca două aripi de lumină...... | |
| = Răspoimâine începe azi | Călin Sămărghițan [10.Dec.08 12:27] |
| Virginia, iată cum seara de răspoimâine începe încă de astăzi, cu tine. | |
| = “Noi nu vrem să fim geniali,/ noi vrem să fim trimbulinzi!” | Dana Banu [10.Dec.08 12:36] |
| trimbulinzilor, se anunță o seară frumoasă, abia aștept să ne povestești despre întâmplare, Căline gândul meu bun înspre voi dana | |
| = Nu credeam că poezia mă poate face atât de fericit | Călin Sămărghițan [10.Dec.08 12:48] |
| Dana, ești mereu aproape. Cred că l-am văzut pe Nichita spunând asta la televizor. Sau poate e numai o amintire a inconștientului colectiv? Îmi vine în minte... pe vremea noastră (dacă pot să spun așa), aveam multă poezie la televizor (când nu era ceaușistă, dar erau momente când nu era!). Și o dezvăluire: la întâlnire va participa romancierul Silviu Guga din Sibiu, care l-a cunoscut pe Nichita, și ne va împărtăși amintiri. Ne va mai aduce și un desen făcut de Nichita, care dacă nu apare "Euphorion" în două zile, va fi inedit!!! | |
| + eveniment | Leonard Ancuta [10.Dec.08 15:14] |
| Pentru cei aflati sambata in Sibiu, cred ca este un eveniment care nu trebuie ratat. Felicitari organizatorilor si celor car tin poeticul inchegat in acea parte de lume. Ma bucura, de asemenea, faptul ca se organizeaza si o comemorare, pentru un om care va locui mereu in casa poeziei. | |
| = "Să-i iubim pe visători" | Maria-Gabriela Dobrescu [11.Dec.08 09:27] |
| Călin, pentru că distanța nu îmi permite să fiu sâmbătă cu voi și pentru că de Nichita mă leagă ziua și luna nașterii mele, întâlnirea cu el și un semn de carte pe care mi l-a dăruit chiar în anul morții sale îți trimit aici gândul meu preferat din cuvintele și necuvintele lui, cu rugămintea de a-l citi tu sâmbătă acolo. "Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet! Un poet poate fi mai bun decât sine însuși! El nu poate să spună decât ce are de spus! Noi nu avem clasamente între poeți! Departajarea o vor da cei ce vin!" Sper că de undeva de acolo vă va ajuta să schimbați mugetul în cântec. Cu regret că pierd această minunată seară vă doresc vouă celor prezenți să vă mângâiați sufletele cu poezia lui. | |
| = Pentru cei aflați | Călin Sămărghițan [10.Dec.08 21:16] |
| Leonard, mulțumesc, am să le transmit. Nichita trăiește în casa aceea. Când ești prin Sibiu, hai! | |
| = . | alexandru moga [10.Dec.08 21:33] |
| "in special scoala - cu conformismul, docilitatea, cumintenia, inertia, didacticismul ei inerent si intr-un fel acceptabil - a avut si are o contributie covarsitoare in transformarea consimtamantului nostru, pana la un punct necesar, in dogma, in preschimbarea admiratiei in admiratie neconditionata si in supunere canonica. notiuni precum clasici si capodopera sau permanenta sunt consolidate prin autosugestie si profita de autoritatea traditiei" "Imaginea clasicilor tine de o mistica estetica si ne obliga la o neostenita prosternare, la o fidelitate oarba care respinge ca blasfemic exercitiul critic si il inlocuieste cu exercitiul imnic neintrerupt" Odata hotarata lista clasicilor si a capodoperelor, nu poate urma decat dovada consimtirii: un nesfarsit si searbad encomion reluat, fara oprire, in articole, in anchete, in noile generatii de manuale scolare, in prefetele marilor colectii de carte etc. pe scurt, viitorul e al celor predestinati, al prfofitorilor gratiei divine; ceilalti - umbre ratacitoare pe campiile uitarii" "ne dam sau nu ne dam seama, clasicii ne obliga sa le recitim zilnic crezul, ne supun unui viol estetic si ne constrang sa inghitim zilnic, de buna voie si cu entuziasm, ca pe o fatalitate, azima modelului lor etern si imuabil." *** eugen negrici - iluziile literaturii romane | |
| = Iluziile deziluzionaților | Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27] |
| Domnule Moga, vă mulțumim pentru opiniile citate (nu știu dacă sunt și ale domniei voastre) și le respectăm în măsura în care sunt respectate și ale noastre. Bineînțeles că sunteți perfect îndreptățit în a susține orice opinie personală pe care o vom primi ca atare. Ținem să vă mai asigurăm totodată că dacă vom afla de vreo comemorare a unui poet ne-"clasic", fără "capodopere" și ne-"permanent", dar care ne place, vom încerca să participăm. Personal vorbind, regret că n-am apucat să-l întreb pe Ovidiu Papadima cât încă era în viață, despre poezia lui Nichita Stănescu. Este unul dintre marile regrete ale vieții mele și probabil o întrebare la care n-am să aflu răspunsul niciodată. Dar sunt convins de un lucru: că indiferent de părerea sa, aceasta nu ar fi influențat cu nimic impresia mea personală. | |
| = o mică sterilizare... | Victor Potra [11.Dec.08 01:05] |
| Nu pot fi prezent, dar am să vă rog, pentru mântuirea sufletului meu, să citiți și această poezie.... "Savonarola Mi se-arătă Savonarola care-mi zise: Să ardem copacii pe rugul vanităților, să ardem iarba, grâul, porumbul, ca să fie totul mai simplu ! Să sfărâmăm pietrele, să smulgem râurile din albie, ca să fie totul mai simplu, cu mult mai simplu ! Să renunțăm la picioare, pentru că mersul e-o vanitate. Să renunțăm la privire, pentru că ochiul e-o vanitate. Să renunțăm la auz pentru că urechea e-o vanitate. Să renunțăm la mâini, ca să fie totul mai simplu, cu mult mai simplu ! Mi se-arătă Savonarola în vis, ca o rană veche a creierului lumii. Mi se-arătă în vis și m-am trezit urlând și strigând." Comemorarea nonconformistului nu poate fi un conformism, nu când se citește dintr-însul. Nu orice adunare este o predare. Sunt vulnerabili în fața pericolului violului estetic doar cei pasivi, în umbra pastișei. Creatorii își iau injecția cu adrenalină și sar, nu se înrolează. Nichita nu poate fi adulat decât prin ratare a cmuniunii cu el și trăirea sa. Pericolul gândirii mici este real. Acesta îi privește pe cei slabi. Absolutizarea lui este apanajul celor goi de speranță. Călin, tu știi, reverență... | |
| = erata | Victor Potra [11.Dec.08 01:08] |
| ratare a cmuniunii cu el și trăirea sa = ratare a comuniunii cu el și a trăirii sale | |
| = . | alexandru moga [11.Dec.08 09:36] |
| opiniile mele sunt mult mai drastice in privinta "exercitiului imninc neintrerupt" care se practica deja la o scara industriala tocmai din acest motiv l-am citat pe eugen negrici / el este totusi mult mai poderat decat mine in privinta osanalelor ridicate in cel mai pur stil ceausist | |
| = Clar | Călin Sămărghițan [11.Dec.08 10:46] |
| Victor, apărarea ta vine așa cum a venit cea a lui Nichita pentru Ptolemeu, ambii împricinați fiind mult prea obosiți pentru așa ceva. O să (te) citim. Ce zici acolo cu ratarea e de ținut minte. Moncher. Domnule Moga, am înțeles, o să am grijă să păstrez distanța și decența, nu am nici cea mai vagă intenție de a mă justifica. Doar ca o curiozitate, mă gândesc că poate am să aflu vreodată care sunt și bucuriile domniei voastre, și de ce pământul este, totuși, rotund. Când eu îl văd plat, ca-n palmă. | |
| = Și tot iubind...... | Virginia Popescu [11.Dec.08 20:17] |
| Și tot iubind, Și tot iubind, Pomi, flori în floare, păsărele, Și tot iubind, Lungi trenuri, avioane, vele, Și tot iubind, Copii cu zaruri, cercuri grele, Și tot iubind, Atâtea fete la perdele, Și tot iubind, Bărbații, dorul lor de stele, Ce raze-n cale îi aștern, Ajunse într-o zi eterne..... Călin S. te-aș ruga din suflet, să dai citire acestui mic poem al marelui poet belgian, Maurice Careme, în memoria marelui Nichita. Îl merită din plin..... | |
| = Poetul și soldatul (Nichita Stănescu) | Călin Sămărghițan [11.Dec.08 14:41] |
| Poetul ca și soldatul nu are viață personală. Viața lui personală este praf și pulbere. El ridică în cleștii circonvoluțiunilor lui sentimentele furnicii și le apropie, le apropie de ochi pâna când le face una cu propriul său ochi. El își pune urechia pe burta câinelui flamând și îi miroase cu nasul lui botul întredeschis pâna când nasul lui și botul câinelui sunt totuna. Pe căldurile groaznice el își face vânt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare Să nu-l credeți pe poet când plânge Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui El a stors lucrurile de lacrimi El plânge cu lacrima lucrurilor. Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat Feriți-vă să-i spuneți ceva poetului Mai ales feriți-vă să-i spuneți un lucru adevărat Dar și mai și, feriți-vă să-i spuneți un lucru simțit Imediat el o sa spună că el l-a zis, și o să-l spună într-așa fel încât și voi o să ziceți că într-adevăr el l-a zis. Dar mai ales vă conjur, nu puneți mâna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet! …Decât numai atunci când mâna voastră este subțire ca raza Și numai așa mâna voastră, ar putea să treacă prin el. Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor ramâne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decât voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete… Dar e mai bine, dacă-mi dați crezare, cel mai bine ar fi să nu puneți niciodată mâna pe poet. …Și nici nu merită să puneți mâna pe el. Poetul e ca și soldatul nu are viață personală. | |
| = . | alexandru moga [11.Dec.08 15:53] |
| cred ca e irelevant in cazul asta care sunt bucuriile mele si daca pamantul e rotund sau plat era vorba de "capodopere" si "permanenta" era vorba de cantarea romaniei si daca ea cantarea romaniei ne mai foloseste la ceva in 2008 daca voua va place cantarea romaniei e foarte bine nu am nimic impotriva / e plina istoria de imnuri de glorie / e plin trecutul de inaintasi mareti plini de virtuti si smerenie | |
| = Moga, apreciez... | Victor Potra [11.Dec.08 16:47] |
| ... că ești în stare să aperi și principii, nu doar opinii... De asemenea, punctul de reper exterior, chiar sceptic, e bine venit. Dar uiți un lucru esențial: Călin face ceea ce lipsește acum în România, nu ceva care este în exces... Și nu e vorba de nici o cântare, ci doar de oameni care își fixează un reper comun, inițial, pentru preluarea trăirii artistice pe cont propriu, dar fiind în comniune cu ceilalți, printru Nichita... Totul e o trambulină, nu un eșec în suficiență... Zău, chiar suntem prea puțini în România ca să ne câinim unii pe ceilalți... | |
| = Neuitarea | George Floarea [12.Dec.08 08:10] |
| Un gest plin de semnificații, trebuie să păstrăm în mintea și sufletul nostru trecerea prin această lume a „îngerului cu o carte în mâini”. Pentru toți cei care vor participa la acest eveniment cultural demn de minunata urbe sibiană am și eu un text ce îmi este drag: Zeificarea unui gând E nesigură această planetă pe care suntem și-ntreg sistemul nostru solar. Starea de om este profund neîmplinită și la fel de nesigură și neliniștitoare. Ce greșeală ar fi să trăim puținul nostru trai, fiecare cu propria sa memorie! Ceea ce e nesigur nu poate avea o prea mare aducere aminte de sine. Să ne gândim, vă zic și cu amintirile zeilor. Să ne amintim, vă zic liniștea. | |
| = Poem | Camelia Silea [12.Dec.08 08:10] |
| Spune-mi, dacă te-aș prinde într-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai șchiopăta puțin,după aceea, de teamă să nu-mi strivești sărutul?... | |
| = Erata | Virginia Popescu [12.Dec.08 20:31] |
| erata: etern | |
| = Și voi | Călin Sămărghițan [12.Dec.08 15:02] |
| Mulțumesc, o să vă citim și textele voastre, și ale tuturor celor care mi-au mai trimis. O să vă amintim, astfel o să fiți prezenți. | |
| = și eu, și eu! | Dana Banu [12.Dec.08 15:11] |
| îți las aici, Căline, poezia întreagă din care am citat în concluzia-rezumat a comentariul meu anterior, mi-aș fi dorit mult să fiu lângă voi, voi fi doar cu gândul... iată și poezia: Cântec în doi Noi nu vrem să fim geniali, noi vrem să fim trimbulinzi între nori, de sus în jos lungiți, ori scurtați prin oglinzi. Noi vrem să ne strângem în brațe toată ziua, toată luna pătrată, prin acel aer cu picioare verzi, intimidându-l o dată. Și încă o dată, și încă o dată, noi nu vrem să fim geniali noi vrem să fim trimbulinzi - triști, palizi și grei generali mari, lungi, ascuțiți, decorați, morți, duși, rătăciți, seculari și pe deasupra de toate uitați. Noi nu vrem să fim geniali, noi vrem să fim trimbulinzi, legați cu o tremurată culoare în față, la volan, de oglinzi, mereu balansând spre-un adânc și el mereu în mutare, gonind pe șoseaua substantivelor din declinare în declinare. Noi nu vrem să fim geniali, noi vrem să fim trimbulinzi, asemenea generalilor mari, schimbând lumina ce-o aprinzi în alta, în altul, în cu totul altcineva, asemenea generalilor mari lungi, înalți, decorați, portocalii, grei, goi, osoși, suferinzi, noi nu vrem să fim geniali, noi vrem sa fim trimbulinzi. Nichita a scris-o prin 1969 sau 1968 vă salut cu mult drag, artgoticilor, de aici de departe(de dincolo de munți) dana banu | |