| = * eu o impodobisem cu rămurele de brad si garoafe carmin | Maria Prochipiuc [07.Dec.08 00:24] |
| Rodul pârguit al pâinii se răstoarnă peste rotundul mesei, dar aici e vorba și de rodul pârguit al poeziei, un rod ce se așează cu blândețe peste foamea celor ce doresc să citească. Cele două acte ale poemului stau sub semnul confesiunii. Inviți cititorul la filozofia cuvântului. E aici un fel de amestec de candoare cu durerea interioară a vremurilor ce au trecut, dar și a celor plecați dintre noi. Un poem ce merită evidențiat, mai ales partea a doua e un poem de sine stătător și are o frumusețe aparte. O steluță doar pentru sufletul tău de la mine, una imaginară! | |
| = Sigur... | Ioana Geier [07.Dec.08 00:47] |
| Multumesc,Maria! Sigur,este o tema delicata,dar provocarea a venit pe neasteptate de la alti colegi scriitori.Din fericire,am timp si citesc zilnic aproape tot ce se posteaza. Cu simpatie, Ioana | |