| = Gânduri și stări | Doru Emanuel Iconar [13.Dec.08 14:10] |
Pe fugă, las câteva impresii, poate în vacanță reușesc să revin. Se simte că ai scris articolul dintr-o zvâgnire, o furtună care stârnește mintea născând impresionantă imagine a unui București descris într-un tablou terifiant ce a căpătat aici „ o măreție sumbră, foarte precisă”. Articolul e bine scris, cu vervă, cu nerv, ironia bine condensată, imaginile menite să evidențieze nebunia sunt elocvente în abundența lor. Un text simplu, foarte sincer. Răzbate din fraze sensibilitatea autorului care privește, cu tristețe, desfășurarea de „diabolică tortură” care a devenit orașul azi. Îmi place, evoluezi treptat. Stilul e parcă mai închegat și ideile concentrate. Felicitări. Poate ne mai încânți și cu alte articole. Ce spui? Ai stofă. Doru | |
| = I'm back | Doru Emanuel Iconar [22.Dec.08 13:35] |
| Revin așa cum am promis. E plăcut aici, la tine. De ce? Spre deosebire de proză, unde introducerile pot pierdere cititorul mai puțin răbdător, aici cuvântul tău e mai acid, dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase, fraza mai condensată, mai sigură, a prins viteză, detaliile pline de culori, cadre bine redate, Ai făcut din București un personaj al zilelor noastre. Cu tot sarcasmul, îți ubești orașul. Sărbătorile să-ți aducă liniște, bucurie, multe povești și pace-n suflet. Doruleț | |
| = Erată: | Doru Emanuel Iconar [27.Dec.08 14:11] |
| A se citi: ”îți iubești orașul” în loc de “îți ubești orașul.” | |
| = urme | George L. Dumitru [06.Jan.09 15:19] |
| Cred ca locurile prin care trecem devin niste parinti. Ceva te tine mereu legat de ele. Uneori sunt bucuros pentru asta, alteori mi-e ciuda. Cu timpul tot ce ti se intampla trece in decor. Asta e strada unde am invatat sa merg pe bicicleta, asta e parcul in care imi iroseam vacantele de vara, asta e lacul unde am invatat sa inot, aici e cinematograful pe al carui ultim rand studiam o anatomie frugala a perechii. Gandul ramane in spate mereu. Pe undeva pe-acolo mi-am lasat si eu urma. Ea cheama iar eu raspund ca un copil cuminte, voios, plin de freamat, ori dimpotriva, acru, isteric, sec. Dar raspund intotdeauna, pentru ca locul prin care am trecut ma are. E o chestiune de instinct de conservare. De obicei timpul pica prost. Eu ma gandesc mereu la prima carciuma in care am intrat, copil fiind, unde se vindea bere la tap direct din butoaie de lemn. Acum e mall acolo dar eu vad tot butoaie, tot bere si tot tapi. | |