= . | Ecaterina Bargan [25.Nov.08 21:29] |
finalul promite mult din partea poeticului. strofa 2 prea pretentioasa. a treia e originala si plina de viata, imi placu : "în cazarma unde se strigă smirna și în revoltă există aliniere" citit așa cu voce tare. ai tzpos cred "se aimte" în penultima str. salut. | |
= . | George Pașa [27.Nov.08 11:53] |
Mulțumesc, Ecaterina! Corectasem acea eroare de tastare în timp ce îmi scriai comentariul. Ce să-i faci, scrisul îmi reflectă personalitatea, deși nu văd aici "pretențiozitate", nici măcar prețiozitate. | |
= * | Andrei Trocea [27.Nov.08 12:12] |
si mie strofa a 3-a mi-a placut in mod deosebit. e mai mult adevar in ea decat in tonele de litere care se expun, zilnic, pe acest site si oriunde. cu prietenie, andrei ot tgocna | |
= Andrei, | George Pașa [27.Nov.08 22:19] |
Andrei, e drept ce spui, poate și de aici lipsa aproape totală a recunoașterii. Mă bucură că semnul vine de la un poet valoros, a cărui poezie o citesc, dar nu o pot comenta cu ușurință. Cu aceeași prietenie, Pașa | |
= punând cap la cap... | ioana matei [28.Nov.08 00:09] |
versuri citite aici și nu doar...poate că strigarea poeziei este o formă de supraVIETUIRE...frumoasă formă!...doar dacă rămâne mereu fidelă *ochiului* ce o...scrie...uneori ca pe o... revoltă... "tu nu ești revoltat nu mai întinde capcane asemenea plaselor pentru fluturi n-au să cadă în ele decât muștele ce tocmai au plecat din camera unde-a putrezit un poem" versuri ce-mi par a fi un fel de *centru*...revoltat... "e timpul pentru o poezie ca vinul pritocit îndelung setea să-ți rămână constantă"... paradoxal, final ca o pierdere... | |
= . | George Pașa [30.Nov.08 17:51] |
Nu știu, Ioana, nu mă mai aventurez dând răspunsuri pe care le poți interpreta greșit. Se poate să ai dreptate. | |