| = "când poezia mă iubea" | Ela Victoria Luca [05.May.06 22:03] |
| "un șir de genii fie lumea n-ar pune totul în lumină eu am trăit și altădată eu viața numai o repet îți spune propria-mi fantomă silabisind abia încet" se duc luminile spre litera neinventată de îngeri. se duc geniile să își soarbă laptele din al treisprezecelea cer, se duc inimile să își scalde oamenii în câte un copil de nor, spre a fi lumea încă un timp. cine știe cum a venit poezia? nici eu nu pot ști, însă în acest testament văd lăsată lumii o viață de geniu. cu toată smerenia. ela | |
| = focuri deasupra comorilor | ADRIANA GIURCA [06.May.06 19:01] |
| poetul se imparte in doua-umbra, plina de intelepciunea trairilor trecute si poetul, devorat de propria realitate; testamentul e versul adunat cu sarg, e ceea ce va deveni in ochii altora desi trebuia sa apartina timpului prezent; o mostenire considerabila ... gandul ca miscare, miscarea continuand timpul fizic al autorului prin transmitere. | |
| = Pare un strop | Camelia Tripon [07.May.06 08:49] |
| Din izvorul eminescean într-o notă personală și modernă...frumos | |