= teama de opium | Tamara Zub [18.Nov.08 19:00] |
Refrenul Opium tea are ceva magic, organizează textul, îi dă ritm și ne ajută să descoperim straturile poveștii. M-a impresionat bucata: ficatul e fericit pot să-l pipăi cu mănuși de plastic scroll scroll to divinity mă dezlipesc de piele bărcile azi nu mai vin de când locuiesc în tine marea a secat Am rezerve față de visul prăbușit care zace pe trotuar, e cam artificial. Mai citim, tama | |
= tama | Carmen-Manuela Macelaru [18.Nov.08 19:11] |
daca scartie, ok, am modificat. o parere constructiva binevenita. deci: lângă el un poem prăbușit de la etajul 10 daca mai treci, poate sugerezi altceva.multumesc. mcm | |
= * | Andrei Trocea [18.Nov.08 19:17] |
un poem extrem de dinamic, cumva rostit in pasi de dans (tango?). foarte fain (as putea sa povestesc intr-o pagina de ce, dar sunt un lenes si ma rezum la "foarte fain"): "lângă el un poem prăbușit de la etajul 10 nu știu al cui e zace pe trotuar flasc, imobil iar eu îl privesc îndelung de la fereastra unde-mi beau opium tea" si acel "scroll to divinity" ps: ceai din asta ai pregatit tu la aragaz? vrei sa-mi imbeti laiolii? :-) andrei ot tgocna | |
= I d’ont need your transfusion i have my infusion :) | carmen nicoara [19.Nov.08 00:42] |
ostatica libera din orasul de sub/pe ape vorbeste despre sine si despre o inchisoare acceptata benevol dar si cu ajutorul opiumului :) o durere depasita in vers pe mare cu o detasare posibila cu ajutorul halocinogenelor? nu ma mai hranesc cu tine ma hranesc eu singura cu iluzii? placuta incursiunea metaforica in poemul cu opium cu drag cn | |
= re | Carmen-Manuela Macelaru [19.Nov.08 12:33] |
andrei, dupa cum poate ai remarcat partea cu poemul cazut de la etaj e modificata, ma bucur ca ti-a placut. go on scroll to divinity carmen, ai sesizat usor, era mai explicit in subtitlu.si iluziile sunt halucinogene, asa ca ambele sunt droguri. va multumesc si va mai astept mcm | |