| = mi se pare important | Dolcu Emilia [16.Nov.08 22:51] |
| In sensul si in ritmul in care merg lucrurile e putin probabil ca un astfel de text sa nu fie socotit o erezie, iar autorul lui un eretic. Pentru ca nu e vorba doar de o majoritate patrunsa de-o anumita credinta, ci si de o majoritate asmutita impotriva oricarei alte forme de credinta, si mai ales de o majoritate confortata in aceasta atitudine. In stadiul in care au ajuns lucrurile e putin probabil ca un guvern sa-si mai asume riscul de-a scoate religia in afara obietelor de învatamant, riscul impopularitatii fiind mic pe langa acela de-a fi acuzat de impietate. Si cum ar fi altfel cand, in scolile romanesti, religia ca obiect de studiu e pe punctul de a deveni o religie. Intre timp, valoarea la bursa a bunurilor sufletesti creste si cea a bunurilor lumesti scade proportional. Ori cine profita de aceasta scadere daca nu « liderii spirituali » ? Una e credinta in dumnezeu si alta gestionarea, care e lumeasca. Acest ceva lumesc e foarte bine exprimat de vorba dupa care e bine sa faci ce zice popa, nu ce face popa. Ori glasul acestui popa se face auzit azi in scoli. Si mai e ceva. (Sigur mai e si altceva. Dar eu ma voi opri doar la ceva.) Un pacatos care crede e mai putin pacatos decat un virtuos care nu crede. Ce inseamna aceasta? Ca e indiferent daca faci o fapta buna sau una rea. Importanta e dogma, credinta in ceva mai curand decat in altceva. De fapt, de ce scriu aceste randuri? Pentru a-mi exprima adeziunea la genul de ingrijorare pe care-l exprimati. Pentru moment, doar asta mi se pare important. | |
| = Toleranta | Radu Cezara [18.Nov.08 17:22] |
| Surprinzator este intr-adevar intregul proces de "crestinare" ca aducere la "calea cea dreapta" de parca cineva ar putea trasa o linie dupa care sa se poata merge! Acel cineva nu-i din lumea noastra, Domnilor! Si cei mai inversunati parca sunt cei ce se cred cel mai aproape de Dumnezeu! Tocmai lipsa acestei ingaduinte, a tolerantei ce ar presupune ca incununeza trasaturile acestora si nu neaparat crestini... tocmai lipsa acesteia fata de orice forma de raportare la Divinitate ne face sa credem ca laicizarea institutiilor de invatamant nu face altceva! Neaga! Neaga tocmai Divinitatea! Avem nevoie sa imbracam haina permisivitatii. Astfel ne vom raporta diferit... atat la semeni cat si... cel mai important... la Dumnezeu! | |
| = Biserica-un lăcaș al spiritualității, și NU o instituție! | Liliana Marica [16.Dec.08 21:47] |
| Nu se pune problema raportului de forțe între laic și ateu, cum multă lume este înclinată s-o facă- care pe care, cine nu-i cu noi, e împotriva noastră, etc. De fapt, este vorba de un raport instituțional. Odată pronunțat cuvântul instituție, disputa, dilemele, neliniștile trec din planul religiei,care presupune o legătură intimă între Divinitate și individ, în planul socialmente reglementat, controlat, dirijat înspre o anume direcție, de către stat. Depinde de cei care sunt puși acolo să-și dea și ei cu părerea,de cât de deschise le sunt mintea și sufletul... | |