| = drumet | Mahmoud Djamal [15.Nov.08 12:10] |
| apus de soare- drumetu-si uita umbra peste nisipuri. cu stima | |
| = mulțumiri de suflet , domnule mahmoud djamal | Teodor Dume [15.Nov.08 12:19] |
| domnule mahmoud, mulțumesc pentru acest haiku superb. ați reușit o redare perfectă a momentului doar în trei versuri reliefând ceea ce eu am spus-o în 19. mulțumiri din suflet pentru tot. trecerea d-voastră e benefică cu sinceritate, teodor dume, | |
| = "înăuntrul crește realitatea " | Doru Emanuel Iconar [15.Nov.08 12:56] |
| “Profit de ocazie și plec și eu” cu câteva versuri. Pentru sensibilitatea spusului am ales: întunericul de sub tălpi nu mai suportă neputința care o plimb după mine cu ultimele rămășițe umple pământul - singurul loc în care mai trăiesc cei din mine Poem plin de o încărcătură simbolică deosebită. E plăcut să te citesc. Te-am urmărit chiar dacă nu am reușit să las semn. Doruleț | |
| = TEO | Liviu-Ioan Muresan [15.Nov.08 15:08] |
| Plec mai devreme sa-mi dovedesc mie. Interesant punct de vedere. Sa asisti la propria plecare. LIM. | |
| = re: doru emanuel iconar, liviu-ioan mureșan, | Teodor Dume [15.Nov.08 15:31] |
| doruleț, mulțumesc de oprire. ai selectat puținul din întreg, adică esența vorbelor.mesajul l-ai prins ca de obicei. uite c-am dat ascultare gândului tău și-am simplificat.e mult mai totund acest întreg care l-am vrut mult mai deschis. mulțam fain, prietene. liviu-ioan, sigur că da, prietene. toți asistăm la propria plecare numai că nu o putem confirma decât prim nașterea care va să vie. vezi finalul poemului care explică. mulțumesc mult. te mai aștept vouă acelora care ați asistat, mulțumiri! teodor dume, | |
| = Viața un adaos de rutină ori iubirea | Doru Dorian David [15.Nov.08 18:08] |
| Teodor, o sa incerc intr-o zi sa te inteleg deplin , sa traiesc prin tine, sunt multi care cred, dar nu pricep prea multe, cuvintele asezate cu sufletul sunt un mister, m-a intristat personajul care ne-a spus ca poemul se poate decarna, privirea superficiala ma doare imi vine sa injur total sa ma izbesc de mine, sa-mi torturez existenta... Ei in fond ceea ce traim este important... batrane nu uita ca balastul, cliseul, peronalizeaza un poet... este el cu toata existenta lui umila... esentele tin de sufletul universal care nu personalizeaza! m-am bucurat sa te citesc... si mi-ai induplecat respiratia, sufletul! Un gand bun cu iubire poetul ispre un poet! | |
| = re; doru dorian david, | Teodor Dume [15.Nov.08 20:13] |
| doru dorian, da, ceea ce trăim este important. poezia este existența lui, a poetului.nimeni și nicicând nu poate trăi simultan aceeași stare. și iată te voi cita din nou. esențele țin de suflet mulțumesc, prietene pentru cuvântul tău, -energizant pentru trăirea din mine cu prietenie, teodor dume, | |
| = Înghițind cioburi de cer | George Floarea [15.Nov.08 20:49] |
| Mult zbucium interior în acest poem și un soi de autoexilare. „întunericul de sub tălpi nu mai suportă neputința pe care o plimb după mine” „dorințele rupte din trup deschid o altă fereastră” „însă nu-mi pasă în mine crește realitatea” Toate aceste versuri îmi spun câte ceva despre maturitatea emoțională a omului din spatele acestui poem. Cu respect,G. Floarea | |
| = re; george florea | Teodor Dume [15.Nov.08 21:30] |
| da, george, ai selectat ceea ce ține de suflet. mulțumesc mult de prima ta oprire la mine în pagină., te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = Noroi și cioburi de stele | Virginia Popescu [17.Nov.08 13:32] |
| "Din pământ ești și-n pământ te vei întoarce!" - Un dureros REMEMBER Este foarte adevărat, dar Dumnezeu a aprins în noi și acea scânteie divină care ne strălucește în ochi, veghind în inimile și-n sufletele noastre. Suntem făcuți din noroi și cioburi de stele. Ne trage pământul în adâncurile lui, ne înalță visele, aspirațiile nobile spre stele. Iar timpul crește în urma noastră, ne înghite mereu în propria umbră..... Un poem al meditației despre viață și moarte, scris de un poet filosof. | |
| = sau întotdeuna...viață | eugen pohontu [17.Nov.08 13:07] |
| ÎNCÃ nu-mi pasă DACÃ înlăuntrul meu crește realitatea știi, Teo prietene, eu tot ușor optimist... cu ultimele rămășițe umple pământul - singurul loc în care mai trăiesc cei din mine excelente versuri, definesc întregul, definesc poezia, definesc un poet! felicitări cu prietenie eugen | |
| = . | George Pașa [17.Nov.08 13:17] |
| Textul e aceptabil, dar observ o greșeală frecventă în textele dumneavoastră: "neputința care o plimb după mine" (corect, neputința pe care o plimb după mine). Deoarece editorii nu prea au timp pentru cei din pagina principală, mi-am permis eu să intervin. "Cu scuze pentru deranj" (vorba lui Liviu Nanu), Pașa | |
| = re:virginia popescu, eugen pohontu, george pașa, | Teodor Dume [17.Nov.08 21:36] |
| virginia, da, un poem al meditației despre viață și moarte mulțumesc mult de oprire și semn eugene, mi-a fost dor de trecerea ta care lasă urme de prietenie. mulțumesc domnule george, trecerea d-voastră onorează și încântă cuvântul. mă bucur mult de semn.da, mereu greșesc și trebuie să recunosc. am corectat.mulțumesc de oprire și corectură . vă aștept cu drag trecătorilor prin pagina mea, bucurie, sănătate și multă liniște, teodor dume, | |