| = :) | Petru Teodor [12.Nov.08 01:09] |
| ...da dom'le, aici este Dali! Cu respect, PT. P.S.: Revin. Mai tarziu! | |
| = . | Petru Teodor [12.Nov.08 02:03] |
| 'ana (a se citi invers)' (si ziceai ca eu glumesc!) * este clar ca aceasta Ana (binevoitoarea, daruitoarea, milostiva - cum ii zice simbolul din nume) nu este o faptura obisnuita, ci o supra-faptura (a se citi spirit, sau suflet, Hannah; a se reciti si alte simboluri lirice mai vechi), o entitate decantata de cele lumesti, care trece podul dincolo; dincolo de suprafata, dincolo de ce vreti voi (a se citi cer, trup, plictisul de zi cu zi, eresuri, viata etc.); prin aceasta transcendere, Ana (a se citi invers, pentru ca a trecut de coaja oglinzii) devine parte a lumii de dincolo - "merge pe pod /când ajunge la capăt șterge podul cu o radieră /pășește mai departe /pe marginea subțire a unei rigle /întinde mâinile /acestea depășesc marginile universului /și hienele urlă"; ei, dar de ce urla hienele?; asta-i 'semnalul de alarma' /al ingamfatului, uratului /ca a pierdut fara sa stie /pe ana ce-o avea... sotie; de ce gesturile copilaresti ale Anei - trecand dincolo, recapata inocenta pierduta, inocenta ludica a spiritelor; * mai departe pasim si noi printre zamabete; * talpa este simbolul stabilitatii (sens pozitiv spre dreapta), chiar al stagnarii (sens negativ spre stanga); dualitatea resimtind-o stringent, talpa dreapta se desface precum emisferele creierului de talpa stanga; surprinsa de aceasta desprindere de sine, talpa stanga ramane si lasa un gol de intoarcere pentru cea/cel care a trecut podul; "pe acolo pleacă lumina /cu bagajele ei cu tot / zice "; * de fapt lumina si plecat, dar nu pe de-a'ntregul (sufletul nu se ridica, ci creste - pentru ca radacina lui se afla in noi - iar el fara noi nu ar mai fi - sens doar in noi prinde - chiar daca este samanta de spirit; a se revedea simbolul radacinii); aici cel care a plecat este spiritul; cel care a ramas, sufletul, este doar ramasita din primul; * "și trage fermoarul la iglu" - poate lipsi * ea, talpa stanga, are la gat cheia casei; casa este trupul, faptura, cea construita de fiecare zi; cheia ei este... ati ghicit, sufletul; mai departe cititi fiecare. Acelasi, PT. * ea, talpa stanga (trup, carne sau cum vreti sa-i ziceti) , are la | |
| = erata | Petru Teodor [12.Nov.08 02:07] |
| * de fapt lumina a si plecat[...]; * ea, talpa stanga (trup, carne sau cum vreti sa-i ziceti) , are la gat cheia casei; casa este faptura, cea construita de fiecare zi; cheia ei este[...]. | |
| = petru | ștefan ciobanu [12.Nov.08 02:16] |
| elaborat cometariu. si onorant. chiar daca tu ai insirat totul bucata cu bucata, ai defacut tot, ai surprins bine rolul fiecarui element in poezie. fermoarul iglului ramane in poezie, nu stiu de ce dar sa stii, stiu ca nu are ce cauta acolo. dar cumva ii vad un rol, ca pe o ruptura, ca pe un flesh. am modificat cumva finalul, nu talpa stanga duce cheia, ci ana(a se citi invers). a, inca un motiv pt a se citi invers e ca sentimentele nu s-au schimbat, chiar daca podul a fost sters (sentimentele mele desigur) multumesc de citire seara buna | |
| = era mai bine inainte... | Petru Teodor [12.Nov.08 08:18] |
| Era mai bine inainte sa stii. Cel putin mie imi placea mai mult... de talpa stanga. Acelasi, PT. P.S.: scuze, n-am vrut o lectie de anatomie, dar asa mi-a iesit, la ora aceea! | |
| = . | Ecaterina Bargan [12.Nov.08 08:23] |
| mie mi s-a parut coilaroasa ideea "ana (a se citi invers)". "întinde mâinile acestea depășesc marginile universului" e prea banal consumat de literatura alor timpuri. chestiile astea cu nemarginirea ma doboara. mai departe cumva imi aminteste injumatatirea stanesciana, regasita in mai multe creatii de-ale lui. si finalul fortat. | |
| = er | Ecaterina Bargan [12.Nov.08 08:25] |
| copilaroasa, banal si consumat, altor timpuri. cu scuze, e prea dimineata. | |
| = chestiile astea? | Vasile Mihalache [12.Nov.08 09:18] |
| E.B.,păi dacă e prea dimineață, atunci se poate scuza această intempestivă luare de poziție. Este adevărat că vorbești despre un poet altfel decât alții de astăzi, dar fără generozitatea privirii în spatele zidurilor(pentru tine) versurilor nu se poate adopta un ton potrivit. Nu este deloc, nici cît negru sub unghie, copilăroasă ideea "ana (a se citi invers)", sau este -în sensul sublim al cuvântului. Când comentezi în genul "chestiile astea..." transpare o doză de superficialitate, chiar puțintică răutate. De ce ? Petru Teodor a făcut un comentariu elaborat și generos care trebuia să te pună pe gânduri. Poezia masculină, dacă tot există o poezie feminină (nu-i așa?)are mai puțină gargară psihologizantă și mai multă fulgurație ideatică. Adică "pe acolo pleacă lumina/ cu bagajele ei cu tot" e puțin? Cred că Ștefan Ciobanu nu merită un astfel de tratament din partea nimănui. | |
| = AnA | Doru Dorian David [12.Nov.08 15:19] |
| Un spirit fin care stie sa miste imagi sa le dea viata, amplitudine, sa rupa firul Ariadnei! o fuga spre acel echilibru intrezarit inainte, in spate totul se sterge, se prabuseste... "ana (a se citi invers) merge pe pod când ajunge la capăt șterge podul cu o radieră pășește mai departe pe marginea subțire a unei rigle întinde mâinile acestea depășesc marginile universului și hienele urlă" Iata o AnA cre se zideste in masura in care pasii ei aluneca spre un Manole care stie tese cuvantul! "ana (a se citi invers) are la gât cheia casei când vede că tot timpul a stat pe loc o smulge și o aruncă în sus măcar ea să iasă din apă când atinge aerul cheia se face o amprentă pe retina ei de cretă" Da... ganduri bune poete! | |
| = raspunsuri intarziate | ștefan ciobanu [12.Nov.08 19:48] |
| ecaterina, nu cred ca e banal, cred ca e tangibil. si cand dai de ceva ce este tangibil, il 'traduci' ca banal, pentru a iti usura constiinta. vasile, multumesc de interventie. ma bucur sa te am pe aici. Doru, ma bucur ca ai vazut relatia ana-manole. pana la urma in viata fiecaruia avem zidita o ana. personal da:) seara buna la toti | |
| = poiein | Veronica Valeanu [24.May.09 17:40] |
| -un poiein care cauta sa demaste poesis-ul in ceea ce are el metaforic. Ana, matricea care se tradeaza ea insasi ca sa poata descifra singura propriile ei limite si de ce nu le poate invinge (nu spre fictiv ci spre concret). Vechiul traseu poetic de tip transcendental e inlocuit cu o traversare catre real (gaura de soarece pe unde iese lumina).Tocmai in acel punct senzatia fuzioneaza in sens (de aceea ana la capatul podului poate sterge cu radiera drumul, fiindca ea nu are nevoie de drum, ci de constiinta (si se poate citi invers - retentia inapoi catre sursa). curent alternativ: strofa acceleranta apoi strofa deceleranta si stilul prin "ecart" gaura de soarece ca supapa e evacuare a energiilor nefolosite, e echivalentul retinei (care e constiinta, ecranarea) as fi lasat poate la sfarsit doar amprenta (fara "de creta") ce mi se pare stralucit e dublajul linie- punct in care punctul devine proiectia liniei se trage fermoarul, desi ana isi stergea singura drumul cu radiera. (urma recuperabila vs urma irecuperabila) una dintre poeziile mele favorite de pe site. V.V | |
| = plus ca | Veronica Valeanu [24.May.09 17:59] |
| uitasem sa mentionez ceva! titlul ana, o matrice care tinde sa se extinda- aici e linia fara constiinta, nu are nevoie de ea dar marginile roase sunt ale constiintei care erodeaza pe dinauntru | |