| = Felul în care | cordeanu iulia [31.Oct.08 01:00] |
| felul în care e scris acest fragment mă duce în trecut, când ascunsă de mama citeam cărțile lui Slavici sau nuvelele acelea tulburătoare ale lui Sadoveanu sau Delavrancea...Am iubit mult tihna acelor vremuri, poate din acest motiv mă identific cu proza clasică, simplă și încărcată de sentiment... Un astfel de text am avut plăcerea să citesc în această seară. Și aștept cât mai curând continuarea... | |
| = Iulia, nu pot... | Emil Iliescu [31.Oct.08 11:39] |
| Iulia, nu pot decât să mă bucur de faptul că te identifici cu proza clasică și că faci popas lângă mireasma poveștilor scufundate în tihna altor vremuri. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = un parfum al hârtiei... | Roman Anamaria [31.Oct.08 18:28] |
| O frumoasă poveste cu și despre lotrii, poveste ce abundă în potriviri de cuvinte atât de expresive, încât cititorul are senzația că e acolo, pe potecile tainice ale munților... Am reținut: „vorba starostelui fu atât de pornită, încât Hristea avu senzația că îl despicase în două...” ori „fereastra ca un ochi de lumină...” Și, da, am găsit aici un parfum al altor timpuri... un plăcut parfum al hârtiei desenată cu litere frumoase și așezată între două coperte pe care le deschizi cu emoție... un „ceva” mai „altfel” decât „câmpul” modern al monitorului, parcă... am citit cu plăcere, anamaria | |
| = Povești de depănat | Maria-Gabriela Dobrescu [31.Oct.08 21:28] |
| Am citit, ca de obicei, fascinată de talentul de povestitor de care, trebuie să recunosc, nu dispune oricine. Povestea asta te prinde ca iedera despre care vorbeați la începutul textului. Cu prietenie, Maria | |
| = Anamaria, comentariul tău... | Emil Iliescu [31.Oct.08 20:31] |
| Anamaria, comentariul tău nu face decât să mă bucure. Am crezut că azi cu greu mai pot fi acceptate texte desprinse din alte vremuri, dar constat că lumea mai are nevoie de povești. Îți mulțumesc că ești alături de eroii mei dragi! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Savurez romanul! Aștept până la sfârșit... | Bogdan Butariu [31.Oct.08 21:32] |
| Emil, Nu pot să-ți spun nimic despre acest roman;pur și simplu îmi e frică să nu comentez greșit ceva ce nu înțeleg,înainte de a citi tot romanul. Te rog să nu te superi! În schimb, pot să-ți spun sigur că de fiecare dată, aștept cu nerăbdare următorul capitol.Iar personajele sunt de-a dreptul vii.Trăiesc!... Cu prietenie,B.B. | |
| = Maria, la ceas de seară... | Emil Iliescu [31.Oct.08 22:26] |
| Maria, la ceas de seară, într-o toamnă dulce, orice poveste despre vremurile de demult capătă alte rezonanțe! Îți mulțumesc pentru sensibilitatea cuvintelor tale. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Bogdan, nu vreau... | Emil Iliescu [31.Oct.08 22:29] |
| Bogdan, nu vreau să te dezamăgesc! Am mai spus cuiva într-un comm că nu mă simt în stare să scriu ceva de anvergură. Cât despre un roman, mi-e și frică să mă gândesc la o astfel de lucrare! Va fi o proză, ca toate celelalte, și, dacă ți-a plăcut, nu pot decât să fiu fericit. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| + o poveste din alte timpuri | Tudor Negoescu [31.Oct.08 23:37] |
| fragmentul de față mi se pare emoționant ca discurs prozastic și, totodată, ca manieră de a literaturiza o perioadă istorică, de mult apusă; parcă are un aer coborîtor din romanul de mistere al secolului al XIX-lea, unul trecut prin filtrul estetic al unui, să zicem, eugen barbu (vezi personajele lui și ''lumea'' lor de hoți, haiduci, justițiari). oricum, pentru mine e o mare surpriză că pot citi un astfel de text în anul de grație 2008, știind cîte ceva și despre orizontul de așteptare al noilor valuri generaționiste... dar se pare că apetitul nostru pentru poveste/ povești va rămîne crescut la orice vîrstă și în orice perioadă istorică/ literară... de urmărit! | |
| = D-le Negoescu este... | Emil Iliescu [01.Nov.08 17:55] |
| D-le Negoescu, este o mare surpriză să constat faptul că alături de mine mai există suflete care vibrează la cântecul amintirii unor vremi de mult apuse. Mai ales, suflete tinere. Este adevărat că orizontul de așteptare al noii generații este legat în mod indubitabil de viitor. Și este normal ca fiecare să perceapă mult mai direct lumea pe care și-o imaginează dincolo de alte visate universuri, decât paginile cu lotri și domnițe scufundate în fântâna istoriei. Vă mulțumesc pentru apartenența la această istorie, care ne copleșește și azi prin magia oamenilor care au populat-o și prin frumusețea unor locuri, în care, iată, am făcut un popas de suflet împreună. Micul astru dăruit de d-voastră veghează la căpătâiul norilor trecerea lui Păliman și a Răsurei spre obârșia cerului, acolo unde iubirea face stelele să cânte. Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu | |
| = erată | Roman Anamaria [02.Nov.08 00:31] |
| Am trecut din nou pe aici și, recitind, mi-am văzut greșeala. Îmi cer iertare pentru forma articulată "lotrii", care nu avea ce să caute în comm-ul meu. Din păcate, nu am posibilitatea să corectez. Iertare, deci, și felicitări pentru text! anamaria | |