| = Maria, un text care poate să-ți dea încredere în tine... | marius nițov [26.Oct.08 16:12] |
| Maria, un text care poate să-ți dea încredere în tine, ai o exprimare care-mi aduce aminte de Ionel Teodoreanu, un dar de a reda sentimentele personajelor cu acuratețe, e important că simți scenele ca și cum le-ai fi trăit. Mă bucur că n-ai încărcat prea mult textul, poate fi urmărit fără prea multe divagații, paranteze, nu abundă în detalii inutile. Scena întâlnirii e deosebită, un romantism pe care rar îl mai găsești descris. Un lucru e cert, ai talent și merită să dăruiești. | |
| = Dar din dar se face rai... | Maria-Gabriela Dobrescu [26.Oct.08 16:43] |
| Marius, mă bucură nespus aprecierea unui poet. Faptul că și la prima parte am primit primul comentariu de la tine mă face să mă gândesc că ai așteptat această continuare. Îți mulțumesc pentru prezență și pentru cuvintele îmbucurătoare pe care le-ai scris aici. Cu prietenie, Maria | |
| = O întâlnire plină de inefabilul... | Emil Iliescu [26.Oct.08 16:52] |
| O întâlnire plină de inefabilul acela pe care sufletul celui ce iubește îl dăruiește lucrurilor care-l înconjoară. O întâlnire fără cuvinte. Uneori ele strică farmecul indicibil al amintirilor. Tăcerea poate îmbrăca câteodată toate sensurile pe care iubirea le poate naște în sufletele noastre. Un stil plăcut, rememorativ, dulce reânviat, ca un ceai cu esențe magice, care îți răspândește în corp sentimente pe care le credeai de mult apuse. Aștept cu nerăbdare, Maria, ca eroii tăi să găsească poteca spre aleea fericirii! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Aleea fericirii | Maria-Gabriela Dobrescu [26.Oct.08 17:43] |
| Domnule Iliescu, trebuie să fiu sinceră și să recunosc că așteptam cu sufletul la gură părerea dumneavoastră, care contează mult pentru mine. Mă bucur că v-a plăcut și sper ca toamna asta să mă inspire ca să găsesc drumul spre aleea fericirii. Cu prietenie, Maria | |
| + Vălul pictat | Călin Sămărghițan [26.Oct.08 18:50] |
| Un text scris excepțional, ascunzând și totodată revelând exact ce și cât trebuie pentru a-l transforma într-o lectură captivantă, acompaniată de aroma unei răbdări de a spune lucrurile la vremea lor. Asta dovedește o limpede percepere a unei științe a scrierii textului, o știință ce nu are reguli și nu se poate învăța, ci o ai sau n-o ai. În cursul lecturii frapează în primul rând detaliile așezate precis la locurile lor, făcând ca nimic să nu fie în exces. E o proză scurtă bine echilibrată și mereu temperată, nedistonând câtuși de puțin, neforțând nici o limită a perceprii în nici o direcție. Imediat ce se naște o aparentă neconcordanță ori dizarmonică percepție, fraza imediat următoare vine să tempereze, să explice, să lămurească, ori să adauge exact ceea ce trebuie pentru a reechilibra textul, pentru a nu-l lăsa să cadă în desuetudine. (E cazul episodului fracționar interfon - lămpi cu gaz, sau labirint - firul Ariadnei - potecă îngustă, ori nerăbdarea aceea sever cenzurată - dar care o ia de-a dreptul prin iarbă, sau "misterul exagerat" - care "îl irita".) Cu măiestrie sunt conturate două personaje parcă imponderabile, care parcă abia ating pământul (asta nu va fi placul anumitor critici, dar asta nu va trebui să supere). Mi se confirmă ceea ce am spus mai demult, la Maria Gabriela Dobrescu suntem din nou, parcă, în fața unui scenariu de film semnat Wong Kar Wai. Ochii minții nu pot construi decât asemenea scene, care parcă nici nu se întâmplă, ci sunt doar vis din care aștepți mereu să te trezești. Sunt multe aspecte pe care le-am putea analiza, dar oprindu-ne asupra unora, nu vom face decât să le nedreptățim pe celelalte, care se nasc la fiece pas al lecturii, pe linii paralele de percepție, și care se risipesc imediat ce te îndrepți spre ele. Asta este de fapt percepția asupra textului în ansamblul lui: nu te poți apropia prea brusc de el, căci se retrage și dispare. E un văl pictat (fără legătură cu filmul, am luat doar expresia și senzația). Deci câteva aspecte: Întrebări nerostite "se scurg" din text, îl acompaniază, lasă o urmă ușor agitată aidoma unui siaj de corabie mută. Tensiunea interioară se acumulează în spatele personajelor, dar este tot timpul zăgăzuită de un autocontrol foarte sever. Personajele nu "luptă" doar cu împrejurările, cu celălalt ori cu sine, ci ai impresia că ele luptă și cu sinele lor oglindit în celălalt, de parcă ar fi tot timpul în fața unei oglinzi care din când în când își pierde capacitatea de a reflecta înapoi imaginea, și o lasă să treacă prin ea. Modalitatea în care se închide și se deschide această capacitate a oglinzii, este exact ceea ce-l face pe cititor să se simtă prins iremediabil în voltele vălului pictat ce acoperă textul. Există un laitmotiv, dar apare atât de discret încât poate fi ușor trecut cu vederea: "o altă toamnă", o expresie ce accentuează și ea nota eterică a prozei de față. De parcă totul se raportează la un continuu alt timp, o variantă dialectică a realității/vis în care se desfășoară totul, fără putiința de a discerne precis între cele două, potențând vârtejul stărilor confuze (el enervat, curios, mirat; ea nerăbdătoare, discretă, minuțioasă). Aici mai trebuie făcută o remarcă: pe de o parte există o răbdare a ei "nemăsurată", care așa cum reiese din text se întinde pe durata a câțiva ani, și, pe de altă parte nerăbdarea ei de moment final, dar și în acest caz "conflictul" e foarte bine temperat, de înțeles și "acoperit" de text, bine integrat în atmosferă și bine redat la stilistic. Am surprins câteva formule lirice de mare efect: "tăcerile lor se dueleză", "nerăbdarea care o înghesuia", "prins între gânduri". Apoi inelul acela "mare", parcă disproporționat chiar față de textul însuși, parcă vine din visul acela în care îi zgâriase câteva vorbe pe cartea cu oglinzi. Alte mici remarci: mi se pare fermecătoare ideea de a face dulceață pentru cineva anume. Prinde. Apoi, rămâne totuși o notă de suspans ce vine din a doua treime a textului: "unul dintre ei trebuia să învingă în seara aceasta", e exprimat ca un fel joc dramatic, dar este singura tensiune ce nu-și găsește solvabilitatea în text. Asta numai autoarea poate ști de ce, noi doar putem presupune. Interesant cum se pot întâlni (și concura) viziuni artistice, pe un tărâm virtual care, iată, ne oferă o interacțiune mult mai rapidă și obiectuală decât ofereau revistele literare acum ceva timp. Cred că literatura internetică (hai chiar să spunem cu toate ale ei slăbiciuni) devine totuși un "adversar" de temut pentru cea tipărită. Există un împrumut din Coelho bine integrat, și unul dintr-un alt scriitor al site-ului, dar care nu poate decât să onoreze. Impresia mea este că imediat ce voi trimite acest text, mi se vor mai naște încă pe-atâtea idei de spus, dar... una peste alta, e un excelent văl pictat și asta e părerea mea. Cu admirație și plăcerea lecturii. | |
| = există locuri | cezara răducu [26.Oct.08 19:05] |
| din care crezi că Dumnezeu te-a rupt și apoi te-a aruncat așa la întâmplare. există oameni pe care îi întâlnești o singură dată și e de ajuns. nimeni nu întâlnește idealul de două ori în viață. cu permisiune ta, voi printa textul să-l am aproape de suflet!! cu sfiala, trec pe lingă poveste. cezara. | |
| = Luminarea | Maria-Gabriela Dobrescu [26.Oct.08 23:48] |
| Călin, cred că mută de uimire e puțin spus. Mă așteptam să existe persoane care atunci când vor citi să interacționeze cu mine. Dar felul în care ai receptat tu textul meu întrece orice așteptare. Mulțumesc că m-ai luminat. Atât. | |
| = Din inimă | Maria-Gabriela Dobrescu [26.Oct.08 23:49] |
| Trecerea ta pe la conac m-a bucurat nespus. Sunt mereu încântată de oaspeți și crede-mă că știu să fiu o gazdă bună. Îi faci o mare onoare textului meu așezându-l lângă inima ta. Cu mult drag, Maria | |
| = ... | Silvia Bitere [28.Oct.08 12:36] |
| Am citit și labirintul 2. Scrisul curge de la sine foarte frumos. Se citește dintr-o suflare. Aduci elemente din mitologie. Conceptul de labirint pe care ni-l propui chiar din titlu. Firul Ariadnei țesut de Penelopa, cel care îi deschide drumul către el, imagini deosebite învelite în toamnă atât de bine. Îmi place repetiția de arămiu, îmi place gustul de strugure și gutuie, îmi place scrisul tău. Felicitări! S-Via | |
| = Arămiu | Maria-Gabriela Dobrescu [28.Oct.08 17:01] |
| Mă bucură aprecierile tale și sper să scriu mereu la fel de frumos ca să-i încânt pe cei dragi. Cu prietenie, Maria | |