| = + | Silvia Goteanschii [21.Oct.08 22:23] |
| când din tavanul bisericii picurau spermatozoizii lui dumnezeu din ceruri pe pâmânt direct în uimirea-ți din gură de diavol rezident într-o garsonieră nezugrăvită cu pereții crăpați de zgomotul exterior al interiorului tău așteptând ora să se facă minut să se facă secundă să se facă lumină sfârșitul acesta de zi când frigul acela pătrunzător îți iese din minți pe hârtie făcându-se cuvânt infiorându-te prin mâini cu degete apucând de guler ideile altora morți de mult de curând îngropați prin cimitire cu alei înguste îngrămădiți unul în oasele celuilalt pierzându-se-ntr-un fulg - a doua poezie după "tată" de Ela Victoria Luca care te face să îți pierzi răsuflarea și să strigi cu admirație, așa, să crape neiubitorii de poezie de invidie, uite, lumină, un poem strălucit. O metaforă vorbitoare, un poem de o poeticitate lacomă, o mână de cuvinte care formează în împerecherea lor conturul unui poet devenit. a doua plecăciune pentru seara de astăzi, Silvis | |
| = șase în unul | carmen nicoara [22.Oct.08 01:58] |
| cercurile conturează o viață hexagonală frig dumnezeu casă dorințe cuvinte moarte si mai presus de ele "zgomotul exterior al interiorului tău așteptând ora să se facă minut să se facă secundă să se facă lumină" imagini ce șochează vizual dar respiră liric într-o formă aparent anarhică dar logică ars poetica? cu plecăciune vorba silviei cn | |
| = Cornel | angela spinei [22.Oct.08 07:49] |
| doza de nostalgie a originilor, vorba lui Eliade plus ironie si parere de rau pentru lumea in care ingerii devin gay. imi place aceasta structura te lasa cu gura apa continutul iti lasa inima punga de parca am fi aruncat in ea corcodusele toamnei cu prietenie angela | |
| = surprins | Cornel Ștefan Ghica [22.Oct.08 11:36] |
| sincer, nu mă așteptam ca acest experiment, cubik poesis, să aibă vreun comm și mai mult de 50 de vizionări. spun asta pentru că m-am (cam) pus contra curentului, contra profilului cititorului agonic (și nu numa'), superficial și grăbit. am (mai) învățat ceva din asta. am (mai) trecut o frontieră (cu ajutoru' vostru). silvia, intenția mea n-a fost să tai vreo răsuflare, ci să ies din mine, trecând prin interioare cotidiene. am încercat să descriu înjurul meu ca o permanentă interacțiune. pănă la urmă, simplu' e o ambianță ne-formatată în vreu fel. se-ntâmplă dintr-odată. (totu') depinde de noi. carmen, tot acest experiment cubik l-am scris (sau am încercat să-l re-dau) sub o formă neo-geometrică. sunt cercuri care încep, se termină, se intersectează într-un (singur) punct numit "frigul acela pătrunzător". apoi se pierd într-un fulg. angela, dacă acest poem/poezie naște "pofte sau poftiri", asta se datorează (în mare parte) cititorului-gustător. în funcție de gusturi (sau de o anumită cultură a gustului) acest text-experiment poate fi bun, nebun, prost sau "gustos/delicios". până la urmă, suntem ceea ce mâncăm și (iată) ce "poftim". cât despre corcodușe: conțin vitamina c (de la cornel). vă mulțumesc pentru feed-back (recunosc neașteptat), pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ghica | |