| = Ganduri la margine de sonet | carmen mihaela visalon [05.May.06 22:51] |
| Se frange-n timpul nerostit, ca o culoare decapitata de sine. Dincolo de aripa uitarii, un bob de must, un fir de vin, o bucurie impartasita. | |
| = Adim, | Enache Ionut Laurentiu [05.May.06 22:59] |
| deja sonetele tale nu mai lasa loc de comentarii, decat unuia care intr-adevar poate despica aceste poezii.. eu prefer cititul .. asadar, miercuri, participand la un cenaclu in iasi, am zambit cand un baiat din barlad sau bacau parca, a adus numele tau in discutie atunci cand veni vorba de sonetisti .. bineinteles, nestiind daca intr-adevar iti cunoaste scrierile de pe agonia sau din alta parte .. aici se recunoaste adevarata valoare, nu in afisari pe un site subiectiv .. :) ionut. | |
| = Mihaela, Laurențiu | Adrian Munteanu [06.May.06 19:46] |
| Gânduri frumoase, pentru care vă mulțumesc. Cât privește recunoașterea, nu mă preocupă, pentru că am simțul măsurii și al propriei condiții, dar , întradevăr, sunt semne în jur care depășesc condiția celui care postează pe un site, cu atâta lume pestriță. Am avut și eu o recunoaștere din aceasta, de alt tip, chiar azi. Tocmmai am predat, cu cateva zile in urma, manuscrisul volumui doi de sonete. Am primit azi un telefon de la sotia editorului. A vrut sa-mi spuna ca a avut o criză de tensiune , iar sotul ei, ca sa o ajute, s-a apucat sa-i citeasca din manuscrisul meu. Femeia mi-a telefonat ca să-mi mărturiseasca faptul că, printr-o minune, tensiunea a început să-i scadă, s-a echilibrat, așa că sonetele mele au și o putere tămăduitoare. Evident pentru cine reușește să le recepteze așa cum o faceți voi. După o asemenea mărturisire, după un astfel de compliment, ce mai contează că am doar 30 de postări. Mergem înainte. Cu tot deragul | |