| = dagherotip cu moft burghez | Maria Marcovici [09.Oct.08 02:45] |
| desi vazusem poza si titlurile celorlalte texte, n-am zis nimic. am citit textul de fata si nu m-a deranjat ceva in mod deosebit. nici nu mi s-a parut ceva remarcabil. era caldut. apoi a urmat asta, adica a urmat la sfarsit si dupa ea nu a mai urmat nimic: "dar... nu m-aș plânge, de teama păpușilor rusești." si apoi a urmat comentariul meu pe carepoti sa il citesti, desi eu as zice sa nu. cateva constructii mai ingrijite sau cateva imagini mai bine vazute nu fac un poem si in orice caz nu salveaza un text. poate ca unii sunt mai neinzestrati decat altii sau au o anumita incapacitate de a recepta subliminalul, dar eu nu am inteles nimic din ce ai scris tu acolo sus. dagherotip cu moft burghez. inteleg ca sunt fancy lucrurile vintage, dar ceea ce nu pot intelege este aceasta incapatanare de a ramane blocat temporal, intr-o perioada interesanta atunci, cand era vie si isi facea nevoile, dar consumata, fumata, moarta si ingropata. este cu atat mai greu de inteles aceasta cramponare cu cat vine din partea cuiva care teoretic ar trebui sa fie ceva mai deschis, mai inventiv, zici acolo ca esti absolventa de litere. sau poate pentru ca suprarealismul a fulminat prin imagine, zona in care tu esti spectator, nu autor, simti nevoia sa carpesti cuvinte la aproape un secol dupa pe sarcofagul lui, al suprarealismului. nici macar cuvinte suprarealiste. e ca si cum brusc cineva ar incepe sa scrie poezie geto-daca (desi ar fi infinit mai interesant din moment ce nu are precedent) sau, mai la obiect, lirica samanatorista. o sa zici ca ce treaba are asta cu suprarealismul. pai are, pentru ca ar fi reeditarea a ceva in lipsa contextului care il sustinea la un moment dat, e ceva lipsit de sens. in plus, e ceva atat de uzat incat ii ies calcaiele pe afara. si, cum ziceam, daca repeti ceva de o mie de ori nu mai are nicio noima. au facut altii asta candva, cu manifest, cu riot si de toate. bine ca mai sunt cativa nostalgici care exalta memoria lui dali (care fie vorba intre noi nici macar nu e vreun pictor extraordinar) si, evident, a gratiei intruchipate, nevasta-sa. nu mai adaugam ca suprarealismul si dali+gala=bullshit sunt doua chestiuni care se suprapun doar partial. sa fii suprarealist sau nu, c'est ca la chose. | |
| = Maria Marcovici, dreptul la replică! | carmen nicoara [09.Oct.08 11:40] |
| de la dl. goe la reine maudite nu e decât un pas, de moft de făcut. iar litografia mea e o lezmajestate care vă ajută să vă mențineți torța vie. aș fi vrut să spun că n-am înțeles nici eu ce ați scris în comm, dar vai doamne, cât de bine am înțeles superioritatea crasă din concluziile domniei voastre (oare nu vedeți că nu e vorba de competiție?) bine să fie înțeles "de gustibus et coloribus non est disputandum" n-am să țin acum discursul de apărare a lui dali, nici teoria lumii mele mult prea vizuale spre a fi lirice, dar v-aș sugera să încârpiți domnia voastră un manifest împotriva acelui "bullshit" care vă roade capacitatea de intrare în subliminal în altă ordine de idei, mai sunt unii care fac colaje dadaiste, alors, nu înțeleg de ce păpușile mele suprarealiste v-au zgâriat retina și istoria literaturii atât de mult aș fi văzut cu alți ochi comm-ul dacă v-ați fi limitat controversa în afara curentelor literare la modă sau nu apoi, să-mi fie cu iertare că postez texte călduțe care nu satisfac nevoia de a deschide ușile din salpêtrière (să nu înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva scriiturii dvs., dar mă mențin în registrul de comparații după cum o cere litigiul) în rest, aveți dreptate sunt un spectator și-mi place poziția mea rămân deschisă la sugestii și corectări, cu precizarea: să fie obiective, nu doar arhitecturale, voila la chose dixit cu plecăciune, cn | |
| = carmen | Maria Marcovici [09.Oct.08 12:19] |
| nu era vorba de superioritate crasa, comentariul meu nu trimitea la vreun statut sau ceva in genul asta (a propos de competitie, nu am inteles ce vrei sa spui, din moment ce abia mai postez si nu visez sa ajung editor, iar faptul ca imi permit sa nu fiu de acord cu unul sau altul e un drept pe care mi-l asum. adica un comentariu nepozitiv inseamna ca ma iau la intrecere cu tine? competitie intru ce?). comentariul meu vadea o iritare provocata de cei unspe mii de autori care inca au grija sa mentioneze ca scopul lor e sa imite suprarealismul. retine ca nu am spus ca o preponderenta a imaginii ar exclude liricul. nu am zis asta niciodata. si mai retine ca daca as fi considerat textul nul nu m-as fi obosit atat. iritarea a fost mai mare tocmai pentru ca am gasit parti bune, dar stricate de lucrurile alea. din moment ce nu te cumosc, nu am vrut sa te atac in vreun fel, in ciuda tonului. adica nu pe tine, ci povestea cu suprarealismul. si nu-mi spune ca e vorba de gusturi care nu se discuta, asta e un cliseu total fals. cuvintele au fost inventate ca sa se discute orice. altfel, povestea cu colajul meu am mai spus-o. cred ca intentia a fost evidenta, a fost ceva izolat si a produs un obiect real, care poate fi agatat pe pereti. sau mai departe aruncat in marele curs al reciclarii. plus, chestia cu precizarile care sa fie obiective, nu arhitecturale e din nou lipsita de sens. si e in afara chestiunii. ce treaba are pregatirea mea pe care am fost nevoita sa o mentionez cu textul tau? in orice caz, daca nu ai gasit nimic util in ce am incercat sa expun si vezi in asta ceva personal intre mine si tine, adica intre doua persoane care nu se cunosc, n-ai decat. si poti scrie cum iti place tie mai mult. poti scrie colorat, cu litere gotice sau in relief. dar atata timp cat o sa te sprijini pe ceva expirat nu vei gasi niciun limbaj care sa iti fie propriu. si ai dreptate, nu stiu ce ma intereseaza pe mine asta. imi cer scuze pentru aerele de superioritate, mai ales ca nici eu nu am gasit limbajul limbajelor care sa exprime inexprimabilul. iar daca n-am zis pardon si excusez-moi si oh la la, asta nu inseamna ca sunt ditamai aroganta. pur si simplu am zis-o clar, ca sa fie clar. | |
| = maria, admit comentarii textuale nu personale | carmen nicoara [09.Oct.08 15:32] |
| încă o dată (sau nu de 7 ori) nu ne înțelegem: 1 nu eu pornisem la atac, tu ai luat textul în sine ca pe un atac împotriva crezului tău și pseudonimul meu și poza alăturată ca pe o lezmajestate,de unde revoltându-te, lași singură senzația de intrare în competiție, o competiție de care nu sunt interesată, nici eu nu tânjesc după scaune și/sau medalii 2 chiar nu era nimic personal în răspunsul meu și nu aștept scuze, dar nu mă împac deloc cu manifestul tău contra suprarealismului pus comentariu la textul meu și cred că nu avem dreptul să acuzăm pe cineva că alege un stil sau altul putem să-l judecăm, să-l comentăm tocmai ținând seama de curentul și forma în care se încadrează 3 comentariile nepozitive adesea sunt cele mai atrăgătoare, pentru că scot în evidență ceea ce scapă autorul și contribuie la îmbunătățirea textului însă al tău nu era obiectiv, o afirmi tu insăți "comentariul meu vadea o iritare provocata de cei unspe mii de autori care inca au grija sa mentioneze ca scopul lor e sa imite suprarealismul" eu nu sunt cei șpe mii de autori, iar dacă nu ai înțeles textul, după cum tot tu afirmai, nu știu cât de constructivă ar fi critica ta,critici asupra lui dali în contextul unui poem de dragoste care nu avea chiar nimic a face cu susnumitul, nici el, nici păpușile rusești pe care le acuzi 4 pregătirea ta avea legătură cu comentariul exact în același fel în care a mea ar fi avut-o, adică pe plan imaginativ (dacă ai fi privit puțin în 3d ai fi văzut altceva decât dali) 5 nu am nimic împotriva colajului tău ador colajele în general și înțeleg mai multe despre oameni privindu-le doar puneam în paralel fapte asemănătoare: tu faci colaje, eu vorbesc despre litografii 6 depinde cine ce cum și când definește stilul expirat 7 aroganță reieșea din commul tău concluzie îmi cer iertare pentru limbajul limbajelor,nu am nimic personal cu tine și din nou sunt deschisă criticii și părerilor chiar nepozitive, iar commul tău aș fi vrut să-l vad comm pe text sunt sigură ca astfel aș fi avut de învățat ceva si nu un comentariu la pseudonim și poză (în sensul acesta am spus "de gustibus..." nu discutăm dacă ne place dali și/sau suprarealismul) sper să primesc într-o bună zi adevărate comm de la tine, să nu rămân cu impresia că te cramponezi în lupta contra lui dali și m-ai găsit pe mine țap ispășitor fără ranchiună, sper să ne mai citim și să polemizăm textul stricto senso nu gusturile plastice cu prietenie, cn | |